Two souls

Chapter 8

  28 septembrie 2014

Un capitol mult mai lung, drept mulțumire pentru susținerea de până acum!!! :***

John Smith P.D.V

 

   Toata ziua am stat cu ochii pe ea. Nici acum nu imi vine aa cred ca mi-am luat liber de la servici ca sa fac asta.

  Cine stie, daca voi da vreodata faliment, as fi bun pentru serviciile secrete.

  Sfarsitul de saptamana a fost la fel ca de obicei. Acasa, in birou, iesind din cand in cand sa iau cate o gustare. Desi, din cele 9 contracte citite, abia unul l-am putut intelege.

  Gandul imi zbura intruna la ea. Vreau sa o revad, simt ca ea este schimbarea de care am nevoie in viata mea. Simt ca totul ar fi posibil daca ea mi-ar fi alaturi.

  Asa ca, m-am decis sa stau cu ochii pe ea toata ziua de luni. Sper sa am o sansa sa o prind singura, sa putem discuta. Am nevoie de ea.

  Cand pleca spre liceu, am vazut ca privea pierduta oamenii de pe steada. Parca ar fi cautat ce cineva cu privirea. Hm.. interesant.

  Dupa liceu, a pornit spre casa. La un moment dat a grabit pasul, dupa ce s-a uitat o data inapoi. Cred ca si-a dat seama ca o urmaresc... hm, ramane de vazut ce se va mai intampla.

  Pentru a nu-i da de banuit nimic, am decis sa accelerez. Ochii ei atat de minunati, care parca sunt o poarta spre alta lume, s-au pironit pe masina mea ce torcea grabita. Dupa o privire intrebatoare, a intrat in casa.

  Am decis sa merg pana la cel mai apropiat magazin ca sa-mi iau ceva pentru pranz, fiind sigur ca si ea va lua pranzul, deci cat de curand nu va iesi. Am optat pentru un hamburger, un mar si o sticla de suc.

  Intors la postul de "observator " am privit casa cufundata in liniste. Am tresarit cand soneria telefonului a rasunat in linistea asternuta.

  -Da?

-Domnule, cred ca am gasit ceva ce va intoarce toata situatia in favoarea noastra. Definitiv, a zis avocatul meu.

-Ma bucur sa aud asta. Maine ne putem vedea sa discutam.

-Sigur, o sa astept sa fiu anuntat. O zi buna, domnule.

-La fel.

  Nici ca se putea mai bine. Totul decurge perfect, acum sper ca totul sa fie ok si cu Maya. Ce nume frumos, care i se potriveste in totalitate. E fragila, dar totusi pare sa aiba o vointa de luptatoare. Are un chip angelic, dar in care se poate vedea taria de caracter. Este tot ce mi-am dorit si mi-as putea dori...

  Si acum ca am zis asta... oh... cred ca m-am indragostit de Maya.

  Atentia mi-a fost capturata de usa casei ei. Mergea lin spre poarta iar imbracamintea aleasa imi arata ca avea de gand sa se plimbe. Ciudat, nu imi explic cum de iese asa, la inceput imi paruse tinuta sub presiunea vorbelor parintilor. Sau a gasit o portita de scapare, sa mai ia o gura de aer... nu trebuie sa judec inainte sa stiu.

  Am pornit incet pe urmele ei. Am o sansa, acum ca este singura, sa ii vorbesc. Mi-am dat seama ca se indreapta spre parcul central.

  Decid sa accelerez si sa o iau pe alta ruta, ca sa pot ajunge inaintea ei. Odata ce masina e parcata si incuiata cu alarma activata (si rima :]]) ma indrept spre fantana din mijlocul parcului.

  Dupa nici 5 minute o vad. Mersul ca de felina poate fi obsevat si nu ma sfiesc sa o admir. Pare atat de sigura pe ea, desi sunt convins ca incearca sa-si ascunda vulnerabilitatea prin aceasta atitudine.