Troubles

Adevarul

Sam's POV:

-Poftim?!

Aveam impresia ca n-am auzit bine. Dar am stat si m-am gandit si am realizat ca e posibil sa fie adevarat. N-am vazut-o pe Bella pana acum mancand sau cel putin n-a mancat de fata cu mine. Nu stiu altceva despre vampiri dar sigur voi afla de la ei. Dar asta inseamna ca Bella m-a mintit in tot acest timp. Dar oare de cat timp este asa? Ma hotaresc sa-i intreb pe baieti, asa ca imi fac curaj sa vorbesc:

-De cat timp e Bella ca voi? Sau voi ca ea?

Mat incepe sa rada pe cand Andrew nu mai spune nimic. Il vad ca isi face curaj sa-mi spuna asa ca il las.

-Pai Bella e de aproape sase luni, iar noi suntem de patru ani.

Deci Bella nu mi-a spus nimic de atata timp. Si eu care credeam ca ne spunem tot...

-Bella nu a putut sa-ti spuna, ea chiar vroia sa o faca. imi spune Andrew

-De unde stiai ca la asta ma gandeam?!

Mat incepe sa rada, iar Andrew da sa spuna ceva dar eu il opresc.

-Cu tine voi vorbi mai tarziu, acum voi vorbi cu Mat.

-Ok....Atunci iti voi explica eu cum de a stiut el sa iti raspunda la ganduri. spune Mat umpic amuzat.

-Nu mai rade atat si zi-mi odata. spun eu umpic nervoasa.

-Okay, okay. Nu te enerva acum. Pai noi fiind vampiri, iti putem citi gandurile. Dar Bella nu o poate face fiindca e inca incepatoare. Va putea abia dupa un an.

-Cred ca am inteles. Si...trebuie sa devin si eu ca voi acum? intreb cu un zambet de copil care tocmai a primit jucaria dorita.

-Da, trebuie dar nu prea am vrea sa te facem. imi spune Mat

-Dar de ce? intreb ofticata.

-Pai nu cred ca ti-ar placea sa mergi din nou si din nou la liceu pentru inceput si nu vei mai putea sta cu familia ta.

-Ma voi obisnui. Oricum eu locuiesc cu mama mea si tatal Bellei deci vom face cumva si va parea ca am murit.

-Dar tatal tau?! intreaba Andrew.

-Pai tatal meu a lucrat in strainatate pentru zece ani, apoi pur si simplu a disparut. spun cu lacrimi in ochi.Imi iubeam tatal, intotdeauna stia cum sa se joace cu mine, cum sa vorbeasca si o iubea pe mama ca pe ochii din cap, dar nici eu nu eram mai prejos.

-Imi pare rau...Nu trebuia sa intreb. spune Andrew trist. -Si daca se poate sa te rog...nu mai gandi asa mult, ma doare capul. spune, incercand sa-mi ridice moralul.

-Vai ce glume ai tu. spun eu ironica, dandu-mi ochii peste cap.

-Deci pana la urma, ce vei face? Samantha, gandeste-te bine pentru ca nu exista cale de intoarcere. spune Andrew mult prea serios.

-Da, dar vreau sa facem asta maine seara ca sa vorbesc si cu Bella, si sa ma gandesc si cum voi face cu mama.

-Ai putea sta cu mama ta pana ce va muri, iar apoi sa plecam in alt oraş, daca vrei. Dar mai am o intrebare....cu mama Bellei ce s-a intamplat? vorbeste Mat.

-Pai nu stiu toate detaliile, dar in mare, stiu ca si ea a disparut aproape la fel ca tatal meu, dar ea a disparut la o saptamana dupa tata. spun eu destul de trista. -Deci, facem asta maine si pot sta cu mama?

-Normal. Atata timp cat nu ii spui ce ai devenit, inteles? imi spune Andrew

-Ok, ok! Am inteles. spun eu amuzata.

-Eu o sa va las sa va rezolvati si restul treburilor. se scuza Mat

-Ok, mai vorbim. spun eu. -Deci...ce ai de spus in apararea ta? spun eu spre Andrew.