Troubles

Mai multe minciuni

-Deci...ce ai de spus in apararea ta?

-Ca...te iubesc? spune Andrew zambind stramb

Cand am auzit ce mi-a spus am ramas masca. Trebuia sa se intample asta ca sa imi spuna ca ma iubeste?! Chiar daca imi place la nebunie ce a zis vreau sa scot tot de la el si cum deja stie ce am gandit o sa il iau la rost.

-Oh...pe bune? N-am putut sa vad asta atata timp cat mi-ai ascuns un lucru atat de important! spun eu foarte nervoasa. Ce credeai? Ca o sa mor de frica daca aflu ce esti?intreb eu ironic

-Sincer? Da... spune Andrew ezitant. Nu stiam cum vei reactiona...Si ma gandeam ca nu o sa vrei sa ma mai vezi daca iti spun. Iarta-ma ca nu ti-am spus dar vroiam sa fiu sigur ca nu ma vei parasi, fiindca odata ce un vampir se indragosteste, nu mai vrea sa renunte la persoana iubita. Eu am trecut deja de stadiul ala, eu chiar te iubesc!

-Uite Andrew...eu deocamdata sunt un simplu om...imi voi clarifica si eu sentimentele abia dupa ce voi fi si eu ca voi. Acum trebuie sa o iau la rost si pe Bella. spun eu zambind

-Inteleg, vrei sa te duc eu? intreaba Andrew cu speranta~cred~in glas.

-Nu, ma voi descurca. ii spun incercand sa-l linistesc.

Acestea fiind spuse, ma ridic si plec. Ajung acasa cam in zece minute. Intru in casa si o gasesc pe Bella si mama. Cum o vad ii sar in brate si o intreb imediat:

-Ce s-a intamplat? Cum de ai venit si cand? Cat stai? Unde e tatal Bellei?

-Nu stiu cat o sa-ti placa vestea dar eu si tatal Bellei o sa plecam in alta tara pentru a continua afacerile. imi spune mama cu tristete in glas.

-Poftim?! Dar ai spus ca ramanem aici pana la sfarsitul anului!  Adica m-ai mintit?! Cum ai putut?! spun eu cu lacrimi in ochi.

-Draga, stai linistita! Nu am spus ca vii si tu cu Bella. Voi veti ramane aici, dar eu si tatal ei va trebui sa mergem neaparat..

-Poftim?! Oh...atunci bine. ii spun zambind trist. Oricum imi va fi foarte dor de amandoi! spun si incep iar sa plang.

-Vezi sa nu te usuci la cat ai plans. a zus Bella abtinandu-se din ras.

-Mai bine taci, Bella. Cu tine am de vorbit altceva. i-am spus cu o privire prea serioasa.

Cand a vazut cu cata seriozitate am spus asta, Bella a tacut instant probabil gandindu-se la ce e mai rau. Am de gand s-o fierb la foc mic pentru ca m-a mintit si faptul ca nu poate citi ganduri ma ajuta si mai mult.

-Fetelor, eu trebuie sa plec. Promit ca o sa vorbim cat mai des la telefon, ma rog...cand o sa aveti chef de mine. glumeste mama.

-Ok, mama. Sa stii ca te iubesc enorm si o sa-mi fie dor de tine. ii spun cu tristete, abtinandu-ma sa nu plang.

Dupa ce am mai pierdut o ora cu plansul de bun ramas, i-am dat voie mamei sa plece spre aeroport cu tatal Bellei. Cum a iesit mama pe usa mi-am luat cea mai buna prietena la rost:

-Ai multe explicații de dat.  ii spun cu un zambet malefic.

Dupa ce inghite de cateva ori in sec, isi face curaj si-mi raspunde:

-Uite Sam...stiu ca ai vorbit cu Mat si Andrew si ti-au spus tot, dar eu o sa-ti spun versiunea mea.

Ar trebui sa o las sa-mi explice sau sa tip la ea ca nu mi-a spus? Cred ca totusi ar trebui sa o las. Dar daca mama a plecat, inseamna ca nu o sa mai fie nici o problema cu transformarea. Deci exista si o parte buna in toata chestia asta. Daca tot se intampla asa ar trebui sa vad ce imi zice Bella.

-O sa iti iau tacerea ca pe un 'ascult'. O sa o iau de la inceput ca sa intelegi toata povestea. Stii ca in Aprilie am avut vacanta, da? Si ca am plecat la munte. Pai intr-o seara am iesit sa ma plimb, fiindca vroiam purin aer. Ajunsesem la o banca mai ferita de hotelul meu, asa ca m-am asezat acolo. La un moment dat au inceput sa se auda tot felul de zgomote. Credeam ca sunt niste animale, dar cand am deschis ochii, in fata mea statea un blond, inalt si foarte dragut. Prima data n-am stiut cine e, dar imediat cum am ridicat capul sa-l vad mai bine, s-a napustit spre gatul meu, dar n-a apucat sa se ma omoare, fiindca imediat cum a sorbit o picatura din sangele meu, s-a dat inapoi. N-am stiut ce s-a intamplat, dar si mai ciudat a fost ca nu imi era frica de el. M-am apropiat de el, si mi-a spus sa am grija in cine ma incred cu asa putere. Nici acum nu inteleg ce inseamna asta dar nici n-am intrebat pe nimeni, iar cand am fost mai atenta la fata sa, mi-am dat seama ca seamana leit cu tine dar avea parul blond. Nici in ziua de azi nu stiu cine e dar am o banuiala cine ar putea fi.

-Cine?! spun eu disperata sa aflu. Am si eu o presimtire cine ar putea fi, dar prefer sa tac.

-Pai, ar putea fi fratele tau...

-Poftim?! Dar eu nu am un frate! zic eu terifiata

-Sam, trebuie sa intelegi foarte bine ce o sa iti zic acum. Tu stii ca tatal tau si mama mea sunt morti, dar nu e adevarat.

Cand am auzit, am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare. Tatal meu pe care il stiam mort, pe care l-am plans atata timp nu este mort cu adevarat. Asta inseamna ca si-a mintit familia, prietenii si mai ales pe mine si mama. Cum a putut face asa ceva?! Daca o sa il vad vreodata, jur pe ce am mai scump ca nu o sa scape de tortura mea.

  ~~~~******~~~~
Ok...scuze de asteptare, scuze de posibilele greseli si poate lipsa de inspiratie :)) Cine mai are idei si vrea sa ma ajute il poftesc sa lase un mesaj.