Diabolik Lovers in realitate

Cheia numărul 2

Autor pov

Sunetul pașilor ei se auzeau în toată școală.. Apasatul puternic și hotărât a tocurilor ei umpleau golurile înghețate a scoli sale. Liniștea o învăluia, lumina soarelui era pe cale sa apună. Nedumerita se uita în fiecare clasa, baie și laborator.. Nu era nimeni doar ea cu umbra sa ce o urmarea. Nedumerita merge spre ieșirea din școală, dar ceva ii atrage atenția, trecând pe lângă cancelaria profesorilor merge drept în fata spre o ușă de lemn vechie cu balamale de fier. Își spune ca nu ar trebui sa intre, dar curiozitatea învinge sentimentul de teama. Observa ca pe acea ușa era gravat un copac mare și puternic cu numărul 3 pe el. Intra... În fata ei era un hol întunecat cu un miros puternic de iarba uda,gandul ei era sa se întoarcă dar picioarele ei au început sa meargă mai departe fără sa realizeze acest lucru. Holul întunecat se transforma într-un drum vechi cu pietre ce a fost odată de mult, înainte sa fie uitat de lume, continua sa meargă.  Se uita injur uimita de frumusețea naturi ce o înconjura, dar la un momendat sa concentrat la casa veche din fata ei. Se uita pe geamurile casei.. Nu era nimeni doar ceva pe masa ce îi făcea cu ochiul.  Își face curaj și intra. Ușa făcuse un zgomot puternic când a fost data la oparte din locul sau inițial. Pânzele de păianjen și prafu erau nelipsite din acea casa veche și darapanata,merge către masa unde se afla un muc de lumânare și o cutie de chibrituri. Se gândește de ce a intrat pentru asa ceva? Erau doua lucruri vechi ce nu o ajutau prea mult sa rezolve misterul sau, dar lea luat plecând de acolo în fuga având sentimentul ca este urmarita, fuge incontinuare fără oprire. La scurt timp se odihnește lângă un copac mare cu rădăcinile scoase la iveala. Un copac puternic își spuse ea în minte încercând sa deslușească unde se afla și cum sa ajungă înapoi acasă. Asculta atenta liniștea ce o înconjura, "ciudat" își spuse.. Nicio pasăre sau alt animal nu este inpreasma zici ca au amuțit dintr-o data... Fără sa vrea uși revine sentimentul de teama și nesiguranță.. Multe întrebări îi trec prin minte fără răspunsuri... Dar totul se termina întrebările, tremuratul și sentimentul de siguranță își fac dispariția... Aude un zgomot, un pas făcut de un om ce se apropie de ea. După pasul greoi își da seama ca este un băiat ce se apropie de ea.. Chiar asa este. În fata ei apare un bărbat puternic la prima vedere, nu ar avea nimic ciudat.. Parul sau mai lung alb, ochii verzi nu îți dau sentimentul de nesiguranță și doar un mic mister ce îl tine cu el... Tânărul se uita la ea cu curiozitate iar ea încearcă sa își mute privirea uimita de pe el. Ii zbeste crezant ca asa ar fi politicos, dar tânărul se apropie de ea zâmbind. Părea ca vroia sa o prindă. Sa dat în spate, nu din cauza ca venea foarte aproape de ea și dincauza ca pe fiecare pas făcut de el își schimba infasisarea. La primul pas îi apăruse coarne, la al doilea ochii verzui ca de smarald au fost înlocuiți cu rubine roși ca sângele, al treilea pas ghiare.. Înainte sa se apropie de ea aude un zgomot și se trezește. Fiind pe podeaua de lemn tare printre lucrurile ce le folosea sa pregătească spectacolul Magda încearcă sa se desprindă din starea sa de somnolenta și sa răspundă la telefon. Cu greu ia telefonul și răspunde.

Ma:alo?.....

Spune sa somnoroasa încercând sa deducă ora și sa cada dacă mai are ceva de făcut înainte sa plece din sala de teatru.

Ca:ce faci?
Ma:treaba tu?..
Ca:bine te așteptăm la conac cu băieți
Ma:cum zici tu
Ca:vei merge cu Ruki și Azuza ca să ști
Ma:bine bine
Ca:bye
Ma:pa

Închide uitându-se în jur... Părea ca totul a fost făcut și a terminat putând sa plece acasă. Își strânge lucrurile și iese din sala. Mergând spre ieșire se tot gândea la visul avut și la acel tânăr ce vroia sa o inface înainte sa se trezească..

Magda pov

Plec fără vreo graba spre ieșire.. Sunt somnoroasa fără sa vreau am adormit în sala de teatru. Mai am o ora și plec acasă dar pentru ca am fost una din cei care ajuta la organizarea teatrului pot pleacă mai devreme. În timp ce merg m-am întâlnit cu Ruki, am vorbit pana a venit Azuza apoi am plecat. Încă nu reușisem sa ies din starea mea de somnolenta. Ajungem într-un final la conac cobor și înainte sa apăs pe clanta sa intru îmi iese în clare Deisa fericita și ma ia în brate.