Tears

Teamă

M-am ridicat şi am început să fug, speriată . M-am lovit de câteva persoane , ca de obicei şi m-am îndreptat spre parcul din apropiere . Cunoşteam cât de cât  zona, dar tot mă mai  rătăceam . Am mers in faţă , până am găsit o bancă micuţă , într-un loc retras . Acolo obişnuiam să vin , o dată pe săptămână . Ieşeam rar din cămăruţa mea de la orfelinat  şi când ieşeam , stăteam maxim o oră . M-am oprit si am observat că cineva mai stătea pe bancă . În mână , avea o chitara crem , cu câteva desene pe ea . Poate era un copil părăsit şi fără norocul de a ajunge la un orfelinat , chiar dacă acel noroc îţi oferea un loc unde să stai , masa si multe insulte şi milă . Mi-am scos din buzunar 2$ pe care îi pusesem deoparte ca să îmi iau ce vreau , şi i-am aruncat in husa chitarei . Acea persoană începuse să fredoneze câteva versuri pe care presupuneam că le-a  creeat . Always alone, always on the road /With heart steeped in pain and darkness .., apoi s-aoprit brusc . Şi-a dat gluga cea neagră , lăsându-şi la vedere părul blond şi ochii albaştrii , apoi s-a uitat la mine , încruntându-se . A morâit o înjurătură şi şi-a pus chitara pe bancă . 

-Arăt eu ca un cerşetor?Nu am nevoie de banii tăi sau de ai altcuiva . Ok ?

Mi-am dat părul după ureche, apoi am dat din cap speriată aprobându-l , iar teama mi se putea citi pe chip .  Eram puţin îngrozită de ce urma sa îmi spună şi din cauza emoţiilor am scos un miorlăit , urmat de un ''scuze'' , spus mai mult in şoaptă . S-a ridicat de pe bancă , iar eu am făcut un pas inapoi , din instict .

-Nu am vrut să te supăr , spun în timp ce încercam să mă scap de el .

-Hope ? 

-De unde îmi şti numele?

S-a apropiat de mine aşa că am început să alerg ca psihopata , până în cealălalte a parcului. M-am uitat în spatele meu , dar acel băiat dispăruse  .M-am pus pe o băncuţă din apropiere ca să reuşesc să respir . Mi-am pus mâna pe spate , şi am simţit cum 1000 de bube îmi invadează mi-l invadează .Mi-am scos din buzunarul stang căştile şi telefonul , dar cand mi-am căutat brăţara  norocoasă dispăruse.  Mi-am aplecat capul,  lăsând parul să îmi cadă pe faţă.  M-am uitat la cimentul uscat,  pe care căzuse o lacrimă.  Mi-am frecat cu o mână un ochi,  apoi am plecat la orfelinat. Pe drum mă tot gândeam la acea iritaţie .  Când am ajuns,  am plecat direct în camera mea . Mi-am făcut un duş,  apoi m-am pus pe pat . Pentru o secundă am închis ochii,  iar acel ţiuit a reapărut . În acel moment,  inima mea era singurul lucru pe care îl mai auzeam . Mi-am deschis ochii dar nu mai vedeam nimic. Începusem să temut şi sa strig după ajutor  . M-am ridicat de pe pat şi m-am indreptat spre primul lucru pe care îl simţeam,  dar parcă mergeam in cerc.  Am simţit cum ceva mă ridică şi mă izbeşte de un perete  ,apoi am auzit o voce care îmi şoptea la ureche "În curând vei murii."  Am ţipat terifiată şi m-am trezit. Stăteam ghemuită în pat,  cu mâinile incleştate în păr,  eram transpirată iar inima mea bătea de 1000 de ori mai repede. M-am uitat la ceas şi era ora 00.00 . M-am ridicat de pat,  şi câteva pete de sânge îmi patase bluza movă de pijama şi cearceaful . Am fugit repede în baie,  dar tot acel sânge dispăruse de  pe bluză. Mi-am băgat mâna pe sub bluză şi am simţit cum bubele pun stăpânire pe spate,  urmat de sânge . Când am simţit sângele,  mi-am scos încet mana care începuse să tremure,  dar  era curată . M-am spălat cu puţină apă rece pe faţă,  apoi m-am dus spre pat . Mi-am frecat somnoroasă ochii şi m-am uitat spre locul unde se presupunea că era patat de sânge . Mi-am dat încet o palmă crezând că încă dorm şi am atins cearceaful alb . "Asta nu poate fi adevărat! " spun în timp ce mă holbam la pat, care nu avea pic de sânge .Mi-am luat un scăunel şi m-am pus în faţa geamului până dimineaţa , fredonând în gand vresurile pe care le auzisem în parc .  Pe la ora 8.23 , m-am dat jos de pe saun si mi-am scos din dulăpior nişte colanti negrii si un tricou mare si gri . După ce m-am îmbrăcat , era deja ora 9.10 . Nu aveam poftă de mâncare , aşa că m-am încălţat în tenişi , apoi am plecat în parc sperând să dau de acel baiat şi să îl întreb dacă îmi găsise brățara. Cand am ajuns , parcul era gol , chiar dacă era vacanţă , iar copii ieşeau cât mai devreme afară . Am mai stat un sfert de oră acolo , dar fară nici un efect  , aşa că am plecat la orfelinat . Acolo , am dat de directoare , care se îndrepta spre mine . Acea femeie avea aproximativ 50 de ani , dar arăta cu mult mai tânără . M-am uitat la ea, şi am obsevat cum acei ochi mici şi întunecaţi mă aţintiseră , de parcă mai avea puţin şi mă omora pe loc .

-Hope , ai un vizitator .