M-am ridicat şi m-an dus speriată spre doctora care se holba la mine .
-Ce s-a întâmplat?spun răguşită .
-Ai leşinat în urma unei căzături.
-Căzături?
-Da , spune foarte calmă . Se pare că ai alunecat şi ai căzut.
Am ieşit grăbită din cabinet, plecând în camera mea . Am deschis uşa cu cheia. Am deschis uşa şi am rămas încremenită . Toate lucrurile mele erau împrăştiate peste tot . Nimic nu mai era la locul lui. Am scos un ţipăt urmat de o palmă în uşă . Am fugit repede spre gaura de la ventilaţie şi i-am desfăcut cu mare atenţie grilajul . Huh . Spun în timp ce scoteam dintr-o pungă neagră banii pe care îi strânsesem . Cand am văut camera eram sigură că toţi banii pe care îi aveam fuseseră furaţi . Am luat punga neagră şi am ascuns-o mai bine . După o oră de curăţat, m-am întins pe tot patul, care spre mirarea mea era mai confortabil ca de obicei . Mi-am cuprins faţa cu mâinile şi am simţit cum o picătura fierbinte mi se prelinge pe degete . M-am luat mâinile şi m-am uitat insistent la cea stângă . Era pătată cu sânge . Am tresărit şi fugit în baie . Mi-am dat părul şi mi-am sters sângele lăsând la vede o rană destul de mare . M-am atins încet fața cu varful degetelor . Simţeam cum câteva câteva lacrimi mi îmi cădeau de pe față. M-am ghemuit şi am închis ochii . După câteva minute m-am trezit în baie . Hainele mele erau pătate cu sânge iar eu mă simțeam din ce în ce mai slăbită.Nu puteam să cred ca este adevărat . Defapt nu puteam să cred că totul era real . Sincer , chiar nu mă interesa faptul că sunt că sunt un "experiment" sau pe jumătate un zombi sau o un monstru . Dar dacă eram un experiment al FBI-ului ?Bine . Deja exagerez . Poate că nu este aşa de rău . Mă întind pe pat ţinând în faţa mea . Ce tot spun ? E groaznic ! . Aaa! Vreau să mor! Spun în timp ce dau cu pumnul în pernă . Îmi şterg câteva lacrimi şi închid ochii . Okey. Nu e nimic rău . Doar am plâns cu lacrimi de sânge minute în șir.
*
Era deja a doua zii de când nu mai ieşisem din cameră . Mi-am afundat capul în pernă, dar nu am stat mult deoarece un ciocănit insistent se auzea . Mi-am luat un capod şi am deschis uşa . Era directoarea . M-a luat brutal de mână şi a închis uşa .
-Cred că nu înţelegi! spune furioasă . Cu mine nu merge aşa .
-Ce vreţi să spuneţi ?
-Cred că nu înţelegi . Dacă nu înecetzi cu fiţele, o să te dau afară de aici ! Eşti majoră ; aşa că nu mai ai ce căuta la orfelinat . Ai o lună la dipoziţie să eliberezi camera . Şi -a scos din geantă un fel de contract pe care l-am semnat nu înainte de a apuca să mă uit pe el- Scria mare deasupra locului în care trebuia să semnez Ajutor special .
Ştiam eu că o să profite . Am luat pixul în mână şi am făcut orice semnătură , dar nu a mea .
Pune mâna pe partea scrisului pe care urma să o citesc şi îmi face semn să semnez , apoi mi-a smuls din mână actul fără să mai zică ceva . S-a uitat preţ de câteva secunde la mine şi a plecat .
Eram conştientă că decât un an mai puteam locui acolo şi trebuia să ştiu de câţi bani mai am nevoie pentru a-mi lua un studio-apartament . După două ore de calcule şi aproximări am ajuns la concluzia că îmi trebuiau 5.000 de dolari , iar eu aveam doar 2.000 . Dacă mai primeam un ajutor de cel puţin 500 de la alocaţie şi premiil școlare , îmi mai trebuiau 2.000 de dolari . Singurul lucru pe care mă mai ajuta era să îmi găsesc un job. Doar că eu sunt o persoană antisocială.
* După o lună
YOU ARE READING
Tears
Science Fiction"Prinsă încă de mică în lumea durerii , Hope suferă chinuri groaznice, iar toată acea durere este atenuată pentru o scurtă perioadă de Dylan , un copil orfan , ce va dispărea lăsând în urmă un suflet plin de ură . " "-Urăsc viața asta ! Urăsc amin...
