Tears

Trecutul ma bantuie

Trecusera deja 10 ani de cand Dylan plecase . Si acum imi mai pot aminti ultimele cuvinte pa care mi la rostise ''Iti promit ca o sa ma intorc . ''' .Azi era ziua mea,  implineam 18 ani . Desi pentru unii fiecare aniversare era ceva special, eu  nu aveam mari asteptari,  si nici nu voiam . Uram tot ce ma inconjura,  uram sa vorbesc cu alte persoane,  cu exceptia profesorilor,  cu toate acestea, reputatia mea de fata ciudata era din ce in ce mai prospera. Preferam sa stau in coltul meu si sa privesc lumea . "Chiar daca ei nu ma  pot vedea,  eu vad totul ."  M-am imbracat intr-o pereche de blugi,  un maieu si  o camasa cu dungi care imi era cam mica .  Am incercat sa ma strecor afara din orfelinat,  fara sa nu ma vada nici un coleg . Din pacate, m-a vazut unul ; si daca unul ma vede,  ma vad toti . Sa revenim la mine : stateam nemiscata privind cum toate cele persoane radeau de mine,  ma injurau ; pe scurt,  ma tratau ca pe o carpa .Am inceput sa alerg,  pana am iesit la strada principala .Am luat-o la stanga si de acolo nu m-am mai uitat inapoi .Ma uram asa de mult,  uram  totul la mine,  pe langa ca era ciudata,  retrasa si extrem de tacuta,  ma consideram si urata ;iar toate acestea ma demoralizau foarte mult . Am continuat sa merg inainte,  chiar daca nu stiam unde ma indreptam  . M-am lipit de un zid si m-am pus pe jos . Am inceput sa aud un tiuit care devenea din ce in ce mai tare . Mi-am acoperit capul cu mainile ca sa se opreaaca  , dar fara nici un efect . Am auzit o voce care imi soptea la ureche : "Pleaca!  Pleaca  ! Pleaca de acolo! ". Am incercat sa ma calmez si sa respir treptat  "Gata!  Totul va fi bine! Dar nu se opresc!  "  , imi spun in timp ce imi stergeam cateva  lacrimi .Dupa cateva minute  acele voci se oprisera si am deschis  ochii . Nu era nimeni in imprejurime, asa ca m-am ridicat si am inceput sa merg inainte  , pana am ajuns la o intersectie . M-am uitat sa vad daca vine vreo masina,  si am trecut . Insa,  pe partea cealalalta a strazii, ceva mult mai interesant ca o masina imi atrasese atentia ; era o baltă de sânge .Sau asa credeam . Am fugit printre masini,  apoi mi-am frecat ochii ca un copil somnoros si am alergat in fata . Dupa cateva secunde,  m-am lovit de un grup de oameni care se adunasera sa vada un accident . Am trecut printre ei pana am ajuns la locul accidentului . Pe jos era o fetita de 4 ani care cazuse de la etajul 3 al cladirii . M-am apropiat de ea si am privit-o fix in ochi.  Mi-a zambit satisfacuta,  in timp ce medicii o pueau pe targa . M-am aplecat si cu varful degetelor am atins sangele fetitei. Politia a venit si pe mine si toti oamenii adunati  ne-au alungat de acolo. Cu cat mergeam mai mult,  cu atat  spatele ma durea . Pana la urma m-am oprit la o cofetarie .

-Buna ziua,  puteti sa imi spuneti si mie unde este toaleta?

-Sigur.  Prima,  la dreapta .

Am facut cum imi spusese vanzatoarea si  ajuns la toaleta . Mi-am dat camasa jos si am vazut ca o parte din piele se inrosise . Am iesit din cofetarie dar m-am lovit de cineva . Am incercat  sa imi cer scuze si sa nu par atat de timida  , dar am dat gres . Fix dupa ce am reusit sa scap de acolo,  m-am impiedicat si am cazut . M-am ridicat si ...