Tears

Începutul drumului

După o lună

Reuşisem să îmi găsesc o slujbă ca  ajutor de bucatar, proprietarul vrând să îmi mărească salariul la 0.50 $ pe oră,  iar în timpul liber timpul era petrecut ori meditînd doi copii din şcoala  la matematică ,ori învăţând pentru absolvire . Chiar dacă nu prea eram sociabilă, reuşeam să mă înţeleg cu şeful şi cu acei copii pe care îi meditam. Acum mă pregăteam să plec la restaurant .

Şi aşa au continuat zilele ...

Ziua absolvirii

Am ieşit prima din sala de examen , schiţând un zâmbet şi îndreptându-mă spre Domnul şi Doamna Smith , propietarii cofetariei , persoane pe care nu mă aşteptam să mă ataşez foarte mult .

M-au îmbrăţişat şi m-au felicitat ca şi cum aş fi luat deja 10 . Am mai stat cu ei câteva minute urmând să plec la orfelinat . Aceea era ultima mea zi acolo . Am oftat şi mi-am şters o lacrimă . Chiar dacă nu aveam foarte multe amintiri , pentru mine era un loc special . Mâine trebuia să mă mut în noul meu apartament . Noul meu apartament . Sună aşa de ciudat . Îmi dau ochi peste cap şi îmi împachetez din lucruri .  Mi-am atins instictiv spatele  şi tot mă gândeam dacă în acel moment visam sau murisem . Dacă nu sunt moartă ; atunci sper să mor.Spun nervoasă în timp ce aruncam cu o bluză în  pat .  Mi-am mai pus câteva haine într-o plasă şi m-am aşezat pe pat  . Mi-am lipit mâna de cap pentru că începuse să mă doară . Am închis uşor ochii adormind  . 

*

Sâmbătă ,6 Iunie , ora 19:06

Am înghiţit în sec privind blocul din faţa ochilor mei. Mi-am strans cheile în mână şi am urcat la etajul 2 . Am deschis uşa şi am lăsat bagajul jos , îndreptându-mă spre bucătărie.  Perdeaua era roşie ,  faianţa tot roşie , mobila de bucătărie era şi ea roşie cu sertare albe . Am privit apartamentul şi am început să despachetez . Brusc am simţit o durere cumplătă de cap . M-am aşezat pe pat timp de câteva minute, dar durerea persista . Luasem deja două pastile dar nu aveau nici un efect . Am luat cutia şi am aruncat-o pe jos .
-Sunteţi inutile!

Spun nervoasă privind  cutia .  Ceva era în neregulă cu mine . Îmi luasem câteva zile libere ca să mă pot bucura de apartament şi să mă uit pe o listă cu universitaţi dar totul se înrăutăţea . Cu cât mă străduiam să nu îi dai impotanţă durerii de cap , cu atât mai mult simţeam că leşin .Lipsită de vlagă m-a făcut să mă pun  pe pat,  într-un final,  adormind . În dimineaţa următoare totul revenise la normal . Am privit puţin ameţită tavanul alb al camerei şi m-am ridicat . Tot spatele mi se înţepenise şi mă durea îngrozitor . Cu greu am reuşit să îmi fac un duş şi să mă îmbrac , dar într-un final am reuşit să ies afară într-un parc din apropierea blocului . M-am aşezat pe o bancă mai retrasă . Rar liniştea mai era ruptă de râsetele şi țipetele unor copii care stăteau acolo .Nici nu trecuseră 5 minute că mă şi plictisisem . M-am ridicat privind iarba verde , apoi am simţit o mică bubuitură care m-a zdruncinat puţin . Am privit în spatele meu şi era un copil . L-am ajutat să se ridice şi am făcut câţiva paşi înapoi . S-a uitat spre mine pătrunzător . Două codiţe împletite , un zâmbet larg şi doi ochi  mari  şi negrii îmi acaparaseră faţa . A  întins politicoasă mâna , însă eu nu  mai dădusem mâna cu cineva . Pivirea e singurul salut pe care îl foloseau majoritatea persoanelor cu mine .
-Eu sunt Hope .Nu eşti prea vorbareaţă,  aşa-i?

Am dat din cam afirmativ .
-U...unde sunt părinţii tăi?  Nu trebuie să umblii singură pe aici .

Adevărul este,  că eram mai dezorientată ca de obicei şi nici atunci nu puteam spune că eram sigură pe mine. Mi-am refixat ochii la fetiţă,  care se uita puţin speriată . Cred că nopiţile nedormite îşi pusesera amprenta.

-M-am pierdut de mama mea .

-Câţi ani ai?

-Doisprezece.

Îmi lipesc palma de frunte şi îi fac semn spre o bancă. Nu o puteam lăsa acolo. Ar fi însemnat că nu aş avea inimă,  chiar dacă speram ca indiferenţa mea să o facă să plece.

-Hmm.Frumos nume . Ei bine Hope,  unde ai văzut-o ultima dată?
-Chiar aici.

Acea fată era cam ciudată . Dar nu în sensul acela drăguţ şi inocent ; era mai mult înfricoşătoare şi misterioasă. Am luat-o de mână şi am mers până la apartament. Acolo mi-am luat geanta,  cutia cu pastile pentru durerea de cap şi nişte bani şi am plecat la un magazin .

-Ce căutam aici?

I-am întins o îngheţată cu vanilie şi caramel.

-Unde locuieşti? Unde stau părinţii tăi? Stai în apropiere?
-Nu. De ce eşti aşa bună cu mine?
-...