Doar o Iluzie

Capitolul 1

ALEC P.O.V

Chiar dacă aveam multă treabă, nu conta, acum era momentul meu de relaxare meu. Mă aflam la companie deja de azi dimineață și începeam să simt oboseala. Ador priveliștea, am ales ca biroul meu să aibă o vedere spre întreg orașul, privitul  la el mă liniștea, mă liniștea mereu, sunt fascinat să văd cum circulă mașinile pe străzile aglomerate ale New York-ului.

La un moment dat, momentul meu de liniște este întrerupt de trântitul ușii biroului, nici nu mă întorc, deoarece știu sigur cine este persoana care a dat buzna în birou.

- Tu niciodată nu știi să răspunzi la telefon? mă întreabă James agitat

James este omul meu de încredere, mai pe scurt mâna mea dreaptă și prietenul meu de nădejde.

- Ce mai e acum, James? îl întreb întorcându-mă spre el si privindu-l serios cu mâinile în șold

- Bunicul tău este pe linia 3!

- Spune-i că am plecat, e târziu , oftez zgomotos dându-mi cu mâna prin păr

- Am încercat asta deja, dar nu mai înghite minciunile.

- De când ai devenit tu asistentul meu? Unde este domnișoara Summers?

- Este în biroul ei, dar Max preferă să mă facă pe mine cățelușul ei, la cuvintele lui eu îl privesc amuzat.

- Oare ce mai vrea batrânul de data asta? îl întreb curios, poate el știe ceva

- Nu știu, dar de data asta a zis că e important!

- O să îl sun...

- M-a informat că te așteaptă în biroul lui în zece minute.

- Dau lovitura în seara asta la noul club a lui Adam, vi?

- Da, poate, cred că puțină distracție nu strică totuși...

James îmi face cu ochiul.

- Să te distrezi la întâlnirea ta! apoi izbucnește în râs și o ia la fuga spre ușa biroului trântind-o în urma lui.

Fierb de curiozitate, mai ales că nu știu ce mai vrea bunicul de data asta.

KAYLA P.O.V

Mă aflam cu Alice la hotelul la care m-am angajat ca menajeră în urmă cu câteva luni. Înainte de locul ăsta de muncă am mai avut o grămadă de job-uri, dar am avut noroc că am gasit postul ăsta liber, chiar am nevoie de bani.

Sunt scoasă din gândurile mele chiar de prietena mea:

- Ești sigură că voiai locul ăsta de muncă? mă întreabă curioasă.

Eram sigură, nu mă interesa ce lucrez atâta timp cât se plătește bine, la cei 23 de ani ai mei nu am avut șansa să fac o facultate, dacă o făceam acum sigur în loc sa dau cu mopul, eram la un birou si semnam acte toată ziua.

Dar viața nu e așa cum ne-o dorim, ea ți se poate da peste cap într-o secundă, când nici nu te aștepți. Poate să te facă să te urăști în unele momente, să te urăști pe tine și pe toți cei din jurul tău odată ce te trezești la realitate, să spui că nu mai poți înainta dar ești obligată să o faci, pentru răzbunare și pentru liniștea ta sufletească.

- Sunt sigură, ridic eu puțin tonul nevrând să mai vorbesc despre acest subiect iar ea își apleacă capul. Scuze Alice, nu voiam să te supăr.

- Nu m-ai supărat, ce te frămantă așa? nu areți prea bine.

Alice e prietena mea de cațiva ani, e singura persoana care mi-a rămas și o iubesc enorm, i-am spus multe lucruri despre mine, dar sunt unele secrete pe care nu i le pot spune niciodată fiindcă nu vreau să o pun în pericol. M-a ajutat în momentele când am avut nevoie de ajutor și îi sunt recunoscătoare pentru asta.

- Nu vreau să te îngreunez iar cu poverile mele, oricum ai făcut deja prea multe pentru mine...

În adâncul meu eram foarte dezamăgită de persoana care ajunsesem în momentul de față. Eram o epavă, o epavă orfană fără sprijin și fără un motiv pentru a supraviețui. Am avut o adolescență groaznică, am trecut prin multe lucruri oribile pe care nici nu vreau să mi le amintesc. Când eram un copil, aveam multe vise. Visam să devin un om al dreptății, să ajut oamenii nevinovați și să îi apăr, visam să găsesc și eu iubirea adevărată, iubirea adevărată cu care toate cărțile sunt pline. Fiind o fetiță naivă îmi imaginasem cum voi întâlni un prinț pe cal alb care mă va iubi necondiționat, mă va apăra de cei răi și mă va sprijini toată viața. Dar odată ce începeam să mă maturizez și am experimentat cum e defapt viață, mi-am dat seama că nici prințul pe cal alb nu există și nici iubirea dintre un bărbat și o femeie. Nu am simțit niciodată iubirea unui bărbat care să mă iubească cu adevărat, nu am simțit niciodată iubirea părintească pe care toți copiii o experimentează, eu am simțit doar un singur sentiment de iubire, iubirea frățească, un lucru foarte prețios și pe care, odată ce îl pierzi te pierzi și pe tine însuți.

- Sunt cea mai bună prietenă a ta Kay, tu nu ești o povară. Ce se întâmplă cu tine?

- Nimic, doar că sunt puțin obosită, tipul beat de la apartamentul șase a bătut din nou toată noaptea la ușa mea, oftez nervoasă schimbând subiectul. Abia am apucat să dorm puțin.

- Cu cât mai repede te muți de-acolo cu atât mai bine! concluzionează ea

- Nu știu...

- Vom lucra și vom putea cumpăra apartamentul acela pe care ni-l dorim împreună!

- Sună ca un plan minunat.

- Dar serios acum, după ce vom lucra o vreme și vom aduna destui bani, vom închiria un loc împreună, spune serioasă

- Trăiesc pentru asta acum, îi spun eu puțin dezamăgită știind că ne va trebui mult timp ca să adunăm banii aceia.

- Și eu Kayla, și eu! Apropo, vorbind de apartament, Kate a zis că dacă vrem, când vom vrea să închiriem un apartament ne poate gasi ea unul.

Îmi dau nervoasa ochii peste cap, Kate este "șefa noastră" , o mincinoasă pe care nu o suport, e încrezută și pretinde de parcă hotelul e al ei, dar nu e deloc așa.

- Va face ea vreodată așa ceva pentru noi? o întreb amuzată

- Nu știu, vrei să mai vorbim despre apartament?

- Nu, mai am puțină treabă, sper că nu te superi Ali! îi spun eu iar apoi o trag într-o îmbrățișare

- Nu mă supăr, e în regulă, ne vedem jos în fața hotelului după muncă!

Aprob printr-o mișcare afirmativă a capului și sper ca ziua asta să se termine cât mai repede.

Iau căruțul cu toate ustensilele pentru curățenie și mă apuc de treaba, trebuie să șterg tot holul etajului trei iar apoi să verific ce mai am de făcut.

Chiar dacă lucram în hotelul acesta deja de câteva luni, niciodată nu văzusem cine este    "marele patron" .Știam că Kate este doar managerul și coordonatorul acestui hotel dar ea nu e șefa cu drepturi depline.

Cu siguranță trebuie să fie un om încrezut și îngânfat, deoarece tot personalul pare atât de speriat și ciudat când vine vorba despre el.
Sper doar să nici nu îl cunosc până mai lucrez aici!

Cum vi se pare capitolul 1?Așteptați următorul??😊Aștept păreri! Pupici❤️