Doar o Iluzie

Capitolul 20

ALEC P.O.V

După ce îndrept pistolul spre ea îl încarc și mă mai gândesc puțin:dacă o ucid,toate astea se vor sfârși, doar trebuie să treg trăgaciul ăsta nenorocit.

Apoi o privesc, îi privesc ochii ciocolatii care acum au o culoare foarte închisă de la spaimă. Mă privește terifiantă dar în același timp, e ceva în privirea ei... La Naiba!

Las pistolul jos, după gestul meu, ea izbucnește în plâns și se sprijină de perete, căzând pe podea.

În momentul în care o văd atât de neajutorată și speriată, merg spre ea și odată ajuns la nivelul ei, o îmbrățișez strâns, după câteva clipe simt cum își lasă capul pe pieptul meu continuând să plângă, îmi apropii fața  de părul ei, inspirându-i mirosul de căpșuni

- Îmi cer scuze!îi șoptesc la ureche iar ea, la cuvintele mele se desprinde din îmbrățișare cu lacrimi în ochi

- Tu ești nebun, Alec! strigă ea furioasă împingând-mă și ridicându-se în picioare

- Ți-am spus că îmi cer scuze,spun eu ridicându-mă și încercând să o iau în brațe dar ea face pași în spate respingându-mă

- Stai departe de mine!strigă ea cu ochii în lacrimi. Era să mă omori!Tu ai vrut să mă omori!

- Dar nu am făcut-o!

- Ce dracu e înneregulă cu tine?

- Am două variante: să te omor sau să mă căsătoresc cu tine, spun eu nervos

- Despre ce vorbești?întreabă ea șocată ștergându-și ochii

- Dar vezi că ești în viață așa că....,se pare că ne vom căsători

- Căsători? întreabă ea șocată

Suntem întrerupți de ușa care se deschide iar apoi o voce mă întreabă:

- Alec?

Ne întoarcem și o vedem pe mama și pe sora mea mai mică de 11 ani, Cassie.

- Hey Cassie, îi spun făcându-i cu mâna

- Sper că nu v-am întrerupt, ușa era deschisă, spune mama sfioasă

Cassie fuge spre mine și mă i-a în brațe iar eu o ridic de la sol și o învârt apoi o las jos.

- Cum ești, Cass? îi spun eu jucându-mă cu părul ei

- Bine, vom sta la hotelul ăsta diseară, spune ea entuziasmată

- Serios? întreb surprins

- Avem o cameră rezervată, poți sta cu Cassie până o cobor la recepție? mă întreabă mama

- Știai că puteți să stați și aici mamă...

- Invitația ta îl include și pe Patrick? mă uit la ea nervos. Nu prea cred, o să o iau pe Cassie în 15 minute, spune ea îndreptându-se spre ușă

- Să le spui la recepție cine ești și că totul e din partea casei

- Mersi fiule, o să mă grăbesc, spune zâmbind apoi pleacă

Îmi îndrept privirea spre surioara mea și observ ceva ciudat la ea.

- Ai cumva ruj pe buze, Cassie ?

- Dap, dar nu e ruj ci balsam de buze cu căpșuni

- E același lucru, spun eu indiferent

- Nu chiar, îi aud dintr-o dată vocea Kaylei iar Cassie râde ,eu privind-o urât. Balsamul de buze e folosit pentru a hidrata buzele.

- Mama a zis că te căsătorești, ea e iubita ta? întreabă sora mea curioasă privind-o pe Kayla

- Da, ceva de genu, zic indiferent

- Bună, eu sunt Cassie dar poți să îmi spui Cass iar Alec e fratele meu, ești foarte frumoasă! la cuvintele ei Kayla râde

- Eu sunt Kayla dar poți să îmi spui Kay ,iar tu ești și mai frumoasă

- Alec vei lua cina cu noi în seara asta? mă întreabă Cassie întorcându-se spre mine

- Nu e sigur Cass, cred că mai am cânteva lucruri de terminat...

- Dar nu o să te mai văd, spune ea tristă. Noi vom zbura mâine dimineață în Los Angeles.

- Bine ,voi lua cina cu voi spun eu îmbrățișând-o apoi ea se desprinde și o privește pe Kayla

- Trebuie să vi și tu Kayla

- Eu...um...,spune ea căutând o minciună

- V-a veni și ea, răspund în locul Kaylei

In living apare mama.

- Haide Cassie să mergem!spune ea întinzându-și mâna

- Alec și Kayla vor lua cina cu noi diseară ,spune sora mea entuziasmată

- Serios Alec? întreabă mama surprinsă

- Da

- Am rezervat o masă în restaurantul hotelului la ora 19:30,ne vedem acolo, apoi Cassie o prinde de mână pe mama si pleacă amândouă.

- Nu știam că ai o soră, rupe Kayla tăcerea dintr-o dată. Ea nu a foat la mormântare.

- Ea a fost înafara orașului cu Patrick și nu au putut zbura înapoi la timp

- Patrick? întreabă ea confuză

- Tatăl ei

- Dar e nu e și tatăl tău? întreabă ea nedumerită

- Tatăl meu a murit când aveam nouă ani iar mama s-a recăsătorit cu Patrick când aveam 15 ani

- Aha,Alec nu știu ce se v-a întâmpla cu cealaltă chestie dar eu nu mă voi căsători cu tine...

- Noi am semnat un contract care spune că o vei face, o lămuresc eu apoi plec lăsând-o singură

KAYLA P.O.V

- În contract nu scria nimic despre faptul că ne vom căsători cu adevărat, strig eu după el dar era deja târziu pentru că el plecase. Of!

După ce mă plimb minute bune prin apartament căutându-l, în găsesc pe balcon fumând.

- Alec trebuie să discutăm despre asta, îi spun eu dar el nu mă bagă în seamă. Alec?îl întreb iar el aruncă țigara întorcându-se spre mine

- Nu mai e nimic de discutat. E o obligație.

- Ce obligație? întreb confuză

- Bunicul meu m-a obligat în testamentul său să mă căsătoresc cu tine în șase săptămâni, altfel voi pierde tot!

- Ce? întreb șocată. Chiar nu auzi cât de prostesc sună asta?

- Ascultă aici Kayla, am analizat toate căile de scăpare dar nu am găsit niciuna, spune eu apăsat

- Nu voi face asta Alec! Eu nu mă voi căsători cu tine! strig eu la el

- Crezi că o să pierd totul din cauza ta? Vom merge la primărie, ne vom căsători iar după ce totul v-a fi pe numele meu vom divorța, simplu. Problemă rezolvată iar nimeni nu v-a avea de suferit, spune el indiferent

- Nimeni nu v-a de suferit? întreb cu mâinile în cap. Tu mi-ai pus pistolul la cap și ai vrut să mă omori !urlu eu la el

- Și aș fi făcut-o dacă nu ai fi început să plângi ca un copil

- Tu ești nebun! Nu pot să cred că am intrat în treburile unui psihopat! concluzionez șocată. Du-te si căsătorește-te cu Lucy ,pentru ca eu nu am de gând să fac asta!

- Aș face-o dacă aș putea,dar cu tine trebuie să mă însor nu cu Lucy!

- Ce fel de om ciudat ești tu? îl întreb iar eu se întoarce cu spatele la mine și își aprinde o altă țigară. Sperii oamenii ca să obții ce vrei, așa te simți tu bine?

- Nu dragă, eu mă simt bine luând vieți!

- Ce? întreb eu încremenită și simt cum rămân fără voce