Doar o Iluzie

Capitolul 48

Ajuns la spital, intru în salonul Kaylei dar nu era nimeni, doamna doctor își face apariția.

- Ați văzut-o pe Kayla? o întreb eu confuz

- Domnule Black, am încercat să vă sun dar nu ați răspuns

- Mi-am uitat telefonul, s-a dus să facă duș? I-am adus niște haine de schimb de-acasă ca să se schimbe...

- Din păcate am niște vești rele...

- Ce vești rele? întreb eu confuz

- Din păcate nu știm încă nimic concret, dar Kayla e în operație

- Asta nu are sens, era bine azi dimineață când am plecat...

- Nu am ceva clar în momentul ăsta, dar a leșinat, începuse să îi curgă sânge din nas, când a fost consultată de domnul neurolog, a băgat-o imediat în operație și a zis că e critic

- Cum se poate întâmpla așa ceva?

- Asta e ceea ce încercăm să aflăm, Kayla e în operație acum, cu siguranță că vom primi niște răspunsuri clare mai târziu, o să vin să vă anunț după operație.

***
AUTHOR P.O.V

După ce Alec a aflat cele întâmplate s-a îndreptat spre fereastra din salon, se uita impasil la priveliște, se făcuse deja noapte dar el era tot acolo gândindu-se la Kayla.

Într-un final doamna doctor și-a făcut apariția în salon.

- Cum este? întreabă Alec speriat

- A iesit din operație, iar acum e la reanimare, dar din păcate nu am vești bune, domnule Black, Kayla a suferit un hematom subtural

- Ce naiba mai e și asta?

- Este un tip de cheag de sânge care se dezvoltă lângă creier...

- Un cheag de sânge? întreabă Alec șocat

- Am reușit să oprim sângerarea dar din păcate, Kayla a suferit unele efecte negative după operație, intrând în comă...

- Cum s-a întâmplat asta? întreabă Alec nervos

- Un hematom subtural cronic apare de obicei la 2-3 săptămâni după o leziune la cap

- Dar ea nu a avut o leziune la cap...

- Kayla a avut o mulțime de leziuni când a fost adusă aici

- Dar v-a fi bine, nu?

- Următoarele zile sunt critice, e între viață și moarte...

- Vreau să o văd!

ALEC P.O.V

Ajung cu doamna doctor la reanimare și mă lasă să intru în încăperea unde se află Kayla.

- Să sunați dacă e ceva, spune doctorul

- Bine!

După ce doamna doctor a plecat mă apropii de patul pe care Kayla zăcea, era conectată la o mulțime de aparate și avea un tub în gură, capul îi era bandajat în întregime.

Mă aplec spre ea și îi iau mâna palidă în a mea.

- Îmi cer scuze, îmi cer iertare pentru că am plecat, dar nu te-am părăsit, eu doar m-am dus să îți aduc niște haine curate, o să vin înapoi la tine ca să te duc acasă, dar trebuie să te faci bine pentru că, când o să ne găsesc copilul, și promit că o voi face, ea v-a avea nevoie de mama ei.

Când o priveam simțeam cum rămân fără aer, arăta groaznic, nu semăna deloc cu Kayla pe care o știam, Kayla, cea încăpățânată și zâmbăreață, această Kayla era fără viață.