Doar o Iluzie

Capitolul 46

●Trei zile mai târziu●

Mă aflam pe holul spitalului în care Kayla era internată.

Când am adus-o aici acum trei zile, a fost operată de urgență iar totul a decurs bine.

Sunt întrerupt din gândurile mele de telefonul meu care suna, era mama:

"Mamă, e bine, glonțul doar a zgâriat-o,
nu trebuie să vi până aici. Nu vrea să vadă pe nimeni și nici nu vrea să vorbească. Mamă, te rog, o să te sun mai târziu, pa!"

După ce am terminat conversația cu mama Eric se pune pe scaunul de lângă mine.

- Ai vorbit cu ea? mă întreabă el

- Nu, dar am de gând să o fac azi chiar dacă doctorul nu îmi dă acordul.

- Crezi că e cineva care a pus la cale această răpire?

- Știu că e cineva în spatele celor întâmplate, idiotul ăla era doar un om de-al lui

- Trebuie să vorbești cu Kayla!

- Nu vrea să mă vadă, Eric, ce naiba ar trebui să fac?

- Dacă aș fi în locul tău aș încerca să o înțeleg, a fost captivă mai mult de 6 luni si trebuie să digere cele întâmplate, dar cel mai important, trebuie să aflăm cine e în spatele acestui joc

- O să vorbesc din nou cu doctorul!

- Eu trebuie să plec, am zborul peste o oră, o să mă întorc când o să afli noi informații

- Bine, îți mulțumesc pentru tot, Eric!

- Pentru asta sunt frații, nu? Nu ai fi făcut și tu același lucru pentru mine?

- Ba da.

După ce Eric a plecat mă ridic de pe scaun și pornesc la ghișeu unde o găsesc pe doctor Ara.

- Ați văzut-o pe Kayla azi? o întreb eu

- Da.

- Și?

- Încă nu vorbește...

- Voi merge să o văd.

- Nu vrea să vadă pe nimeni.

- Nu îmi pasă, e soția mea și o voi vedea chiar dacă vrea sau nu, dacă aveți o problemă cu asta să îmi spuneți ca să o duc la alt spital

- Nu am, domnule Black, vă voi lăsa să o vedeți, dar să nu o presați cu întrebări pentru că starea ei mintală e destul de gravă datorită traumelor prin care a trecut

- A fost...ăm...vi....violată? întreb eu speriat

- Nu, nu prea cred, ea a zis că nu a fost dar nu vrea să lase pe nimeni să o consulte, poate ați putea să o convingeți, ca să îi facem toate analizele necesare.

***
Pun mâna pe clanță iar când ușa se deschide o văd pe Kayla, stă întinsă pe patul de spital cu capul întors spre fereastra mare din salon, privind în gol.

Dupa ce închid ușa în urma mea, ea își întoarce capul spre mine privindu-mă speriată cu lacrimi în ochi, era bandajată în anumite locuri iar vânătăile de pe față erau poeminente.

Ma apropii de patul ei și mă așez pe scaunul de lângă.

- Nu îți voi face rău, iubito, vreau doar să vorbim, calmează-te Kay!

Ma privește speriată cu ochii roșii de la plâns iar apoi își mută privirea la tavanul din salon, mă apropii cu scaunul de patul ei și îmi pun mâna pe mâna ei rece și fragilă.