Always and Forever

>>Capitolul 1

Stau întinsă în pat, uitându-mă peste vechile poze cu mine și Anne din copilărie.Eram atât de fericite și pline de viață, fără griji și pericole la tot pasul.Poza mea preferată cu mine și sora mea, în care stăm amândouă în leagăn, zâmbind la aparat stă înrămată pe birou.Uneori mi-e atât de dor de ea, alteori mă învinovățesc că nu am fost cu ea în acele momente când era încă în viață.Dar nu, eu trebuia să mă distreze pe plaja cu prietenii! Poate dacă aș fi fost lângă ea, dacă aș fi fost acolo, poate aș fi reușit să o salvez. Poate încă era aici, lângă mine, în viață. Ai mei îmi tot zic că nu este vina mea,că bine că nu am fost acolo pentru că poate m-ar fi pierdut și pe mine.Dar eu mereu voi simți golul și vina asta în suflet.Vina că mi-aș fi putut salva sora și nu am făcut-o.

    Sunt trezită din gândurile mele de mama care mă strigă să cobor.Mă ridic pe pat și cobor la parter unde așteaptă părinții mei cu o față serioasă.Okey, presimt că nu-mi va plăcea ce va urma.

    -Dragă, ști că te iubim și vrem tot ce-i mai bun pentru tine, începe mama.

   -Dar siguranța e pe primul loc, continuă tata.Așa că ne-am hotărât să urmezi școala acasă.Ș-așa s-au întâmplat multe lucruri în ultima vreme și nu vrem să te pierdem și pe tine.

   -Sper că înțelegi cât de importantă este sigura ta pentru noi.Mama și tata își aruncă câte o privire scurtă unul altuia așteptând un răspuns din partea mea.Doar că eu sunt complet șocată de ideea lor.Vă rog spuneți-mi că glumesc!

   -Glumiți, nu-i așa? Nu puteți să mă închideți în casă ca pe un deținut.Am și eu o viață totuși. Da, siguranța e importantă și înțeleg că nu vreați să am același destin ca și Anne dar nu puteți continua asa.Ma voi duce la scoala fie ca va place fie nu nu!

      Și astea fiind zise am urcat fugind în camera mea lăsând-mi părinții șocați, jos.Sper să cântărească bine ceea ce am spus și să găsească o altă soluție pentru că eu la școală nu renunț.

     După aproximativ o oră sunt chemată iar jos de această dată de către tata.M-am conformat și am coborât.Jos mă așteptau mama, tata, Luis, mâna dreaptă a lui tata și încă un tip care părea cam de aceeași vârstă cu mine. Am zăbovit cu privirea puțin mai mult pe el, analizându-l. Era înalt,cam cu un cap mai mare decât mine, păr șaten închis spre brunet, față ovală cu puțină barbă crescută și un corp bine lucrat, se vede că face sală. Dar ce m-a atras cel mai ,mult au fost ochii, niște ochi albaștri atât de deschiși care dau puțin spre gri.Da, e frumos.După ce l-am terminat de analizat pe Adonis din fața mea, mi-am îndreptat privirea spre cei trei oameni care mai erau în încăpere.

     - Scumpo,sparge tata liniștea, cum nu ai vrut nicidecum să iei in considerare optiunea noastra, am gasit o altă modalitate de a te proteja dar in acelasi timp de a-ți termina și ultimul an de liceu și de a vea o viata normala, dacă putem spune așa.Băiatul aici de față, a arătat cu mâna spre cel care stătea la mai puțin de un metru de a mine și mă privea subtil, este Drew, fiul lui Luis.El va fi garda ta personală de corp.Va merge cu tine peste tot, dar va sta la o distanta rezonabilă, astfel încât să ai si tu puțin spațiu privat.Ce spui?

Am clipit des de câteva ori, încercând să procesez ce tocmai mi s-a spus. O gardă personală de corp? Deși e tentantă ideea, nu prea îmi surâde ideea de a fi văzută în compania băieților, mai ales a unuia atât de chipeș ca cel aici de față. Dar este mai bine decât să stau închisă în casă.

    -Bine, sunt de acord.

    - Perfect, a spus tata.

    -Stai liniștită, Anastasia, l-am învățat pe fiul meu tot ce trebuie să știe. Vei fi în siguranță cu el,m-a asigurat Luis.

     Astea fiind zise, ​​toți trei s-au întors la treaba lor.Tata și cu Luis s-au dus în birou să discute pe anumite teme și măsuri de siguranță, iar mama s-a întors la gătit.Ei bine se pare că am rămas doar eu și cu Adonis.Pardon, Drew.

    - Deci, tu ești micuța lui tati care trebuie să fie protejată 24 din 24? Nu-i de mirare, la câți dușmani aveți, mă mir că nu te-au răpit încă. După ce termină de vorbit,un rânjet tâmpit îi apăru pe chip. Am spus Adonis? Mai degraba Hades sau Satana la ce caracter are.

   - Iar tu ești săracul băiat care trebuie să mă protejeze.Pentru că faci mereu ce ți se cere, nu?zâmbesc victorios ațintindu-l cu privirea.

    După privirea criminală care mi-a aruncat-o am senzația că tocmai ce am pornit un război pe care nu sunt sigură că îl voi și câștiga.

Buuun, acesta este primul capitol.Este mai scurt, dar vă anunț de pe acum că toate capitolele vor fi cam așa.Poate, doar poate, vor fi câteva și mai lungi, dar nu promit nimic.Sper că v-am stârnit puțin interesul .Vă aștept părerile.Pe data viitoare :)