미진 || ռɛɮʊռɨǟ

25

Am năvalit pe scări și am intrat în camera mea.Mă întâmpină un tablou care personifica frustarea.Ar fi putut fii pictat chiar de Seo Yi-kyung , așa dacă ar fii pictat niște oameni comandanți la o lungă perioadă de suferință.Jungkook se holba pe fereastra cu o expresie searbădă.Namjoon stătea pe jos spargâng, pe rand cate o bucată de argilă întărită.Yoongi stătea cocoțat pe marginea patului, cu coatele pe genunchi și smulgă foi dintr-un caiet, după care le faramita în părul lui Namjoon.

-Te-ai întors!Cum a fost treaba?

-Plictisitoare...., i-am răspuns...

-Daaa, zi ce ai?

Îmi ascultara cu toții dilema cu scrisoarea, în care eram nevoită să mă confrunt.

-Mi ma lasa sa plec....

Caietul lui Yoongi se rupse în întregime.

-N-are cum s-o facă!Strigă, uitând că (,) caietul nu mai avea pagini, el continuând să rupă foi imaginare.

-Poate sa facă ce vrea el, spune Jungkook.Doar e popa și mai ales..tatăl ei.

Yoongi azvârle caietul pe podea.

- Am venit să vă spun că plec oricum, fie ca vrea sau nu.N-o să mă las captivăși n-o să bag capu-n flori, în timp ce mama se află, poate pe acolo....am văzut pe spate un timbru...poate e in Romania.

-Vin cu tine!zise Yoongi

-Fii serios, interveni Jungkook.

- Sunt.

-Ești fi prost de bubui!Și timp pentru come back cand o sa avem!intreaba Namjoon.

-E o idee proasta să vii, am spus.

- Ce-i o idee proastă?Să fugi tu ca nebună prin România, după mă-ta, care nici nu știm unde e, sau dacă mai e vie sau nu.Sau pentru tâmpitul ăsta care vrea să rateze un comback de 3 luni, se enervează Namjoon.

-Jin nu o să fie deloc fericit, spuse Jungkook, constatând un lucru evident.O să ne omoare.

Yoongi se ridică și închide ușa.Eu încercând să ignor vorbele lui Namjoon.

-N-o să ne omoare.Mai bine murim decât să ne țină ăsta va privi aici!Decât să ne țină din scurt popa asta , pentru că n-are curajul să înfrunte adevărul.

-S-au poate...mai bine nu mai zic.Vroiam să zic ceva că Namjoon, spuse Jimin , pe care nici nu-l văzusem până atunci.

-N-o să se bucure deloc, repetă Jungkook.

Yoongi facu un pas beligerant spre Jungkook.

-Cât o să te mai ascunzi sub fusta aia neagră de popă a lui Jin?

-Mai lăsați-mă în pace!țipă acesta și se lasă în jos.

-Eu aș proceda așa, spuse Namjoon.Aș aștepta să adoarmă toți, apoi aș aluneca pe coș ca Moș Crăcilă și BUM!și Namjoon trase cu un pistol imaginar in perna mea.

-O să-i omori cu mâinile, că n-ai nevoie de armă, oftă Jimin.

-Am găsit asta.

Aşez scrisoarea pe pat şi le arăt un mesaj din telefonul tatei.

-Şi după e mesajul ăsta din telefonul lui.

-Dar, nu ştim sigur că este acolo!interveni Jimin.

-O să aflăm.

-Şi cum propui să facem asta?Să ne plimbăm aiurea prin România până când dăm din întâmplare peste ea?Şi după aia?Ce facem?Şi dacă nu o găsim?Întrebăm toate duduile din România dacă il ştie pe Jin sau pe tine?

-O s-o avem pe Seolhyun cu noi, spuse Jungkook.Măcar pe ea poate o recunoaşte.

Am simțit că mă sufoc, dându-mi seama că nu o mai văzusem de 15 ani.

-Nu am mai văzut-o de mult timp, i-am avertizat.Nu prea mai ştiu cum arată.Şi cred, poate, că această femeie să fie o versiune mai veche a ei, le-am arătat o poza cu mine, tata, ea şi o fetiță blondă , care era Choa.

-Şi dacă n-o găsim?spuse Jimin.De unde ştii că încă mai este în România?

Sprâncene ridicate peste tot.Jimin avea dreptate, pentru prima oară.

-Păi, se pare că logica a învins din nou, spuse.Şi acum o să mă duc să aduc nişte mămăligă pentru cină.Vai ce mâncare a inventat Jin, măcar are gust bun.Mai bun decât Kimchi-ul lui Tae.Dacă vrea vre-un Sherlock Holmes dintre voi să mă însoțească e mult decât binevenit.

Arcurile patului cârâiră când se ridică și se duse spre ușă Dar înainte să iasă Namjoon sare ca ars în picioare și strigă:

-M-am prins!

Jimin se opri.

-Ce ai prins?Alt baros să spargi?

Namjoon se întoarse spre mine.

-Mai ai numărul salvat?

-Al cui?

-A lu' mă-ta!Cică al cui?

-Da, îl mai am.De ce?

Namjoon își freacă mâinile, de parcă ar fi inventat ceva malefic.

-Atunci știu cum ne putem convinge.

-Cum ?Ia spune, zise Jimin.

-Întrebăm telefonul ,spuse Yoongi. Alo! BĂ!Ştii unde e mă-sa lui Seolhyun.

Namjoon îi ia telefonul din mână.

-Nu!Imbecilule!Degeaba eşti numit Min Genius!Putem afla de unde a sunat femeia.Şi putem vedea unde se află în acel moment.După ne ducem la frac-su lui Yoongi la polițai şi aflam dacă ea e.La ce ora l-a sunat?

-Acum o oră.

-E bine!

-Crezi că îl va mai suna?

-Nu ştiu....

-Uite.Avem dovezi.Acum putem pleca, sare Yoongi

-În seara asta, EVADAREEEEEEE!țipă Jungkook.

-Ce evadare?intră Jin pe uşă.

-Avem un joc............cu închisoare, iar în seara asta ne-am gândit să-l terminăm, adică să evadăm, îi explic.

-Bine, să vă distrați.Apropo.Seolhyun.Trebuie să-ți zic ceva tata.Plec timp de o săptămână la companie.Stai cu băieții.Dacă vrei poți să chemi şi fetele.Dar să fiți cuminți.Şi să nu răsturnați casa cu sus în jos.Cum a făcut Hoseok cu Hee.Ca să nu iasă bebeii.

Era PERFECT!!!Într-o săptămână o putem găsi pe mama.

-Cum adică?întreabă Taehyung.

-Păi...îi era rău lui Hee.Şi zicea că ies copii.Şi Hoseok.Mare deştept.A ridicat-o cu roatele în sus.Adică o ținea de craci.Cică să nu iasă copii.

Toți rămăsesem muți

-Înfine...dacă aveți nevoie de ceva să mă sunați.Joon am încredere în tine.Şi îl puteți suna şi pe Hoseok ca să va aducă chestii.

-Nu, este bine şi aşa.Oricum doar o să ne jucăm Fortnite şi o să băgăm ca curcanii în noi.

-Bine, vedeți că plec de dimineață.

-Iar te duci la biserică?

-Nu.....

-Atunci?

-Mă duc...Ok..hai că zic..m-a invitat Papa de la Roma.Ca să-mi dea titlul de Papa din Asia şi Papa de la Seul.

-Oooooooòooo, domnul papă, râde Jimin.

-Însfârşit sunt admirat drept popă, se autoadmiră.

-FELICITĂRIII!!!par că sunt interesată de asta.

-MERSIII!râde acesta.Mă ia în brațe şi iese din cameră.