Poate într-o altă viață

Capitolul 3 - Hades

Dan ma priveste atat de urat incat daca privirile ar putea sa omoare, a lui ar face-o. Privirea lui m-ar omori pe mine. N-am vrut sa-l vad. N-am vrut sa mai vad pe nimeni, dar idiotul a venit in apartamentul meu mizerabil insotit de Serenity, care probabil l-a implorat sa ma ajute.

-Ce e in capul tau? ma intreaba el abtinandu-se sa injure deoarece sora mea mai mica e prezenta.

-Un creier. Dar observ ca al tau este gol, spun incercand sa fiu calm. Si incercand sa ascund de asemenea sticlele cu bautura de pe masuta de cafea, dar Dan le vede mult prea repede.

-Ai iesit ieri din spital si bei. Esti normal la cap? ma cearta el facand semn spre sticlele cu alcool, iar eu rad cu pofta. Sunt prea amentit sa-mi pese ca sora mea mai mica este aici.

-Pleaca, Dan, ia-o pe Serenity si du-o acasa! ma rastesc la el dupa ce ma opresc din ras.

-Am impresia ca ai nevoie de un psihiatru! striga el la mine. Sora ta mai mica a venit la mine implorandu-ma sa fac ceva pentru ca nu raspunzi la telefon! Are nevoie de tine!

Ma intorc cu spatele si imi incordez maxilarul. Aud suspinele lui Serenity. Aud cum Dan imi ia sticlele de pe masa si le arunca in cosul de gunoi, fara sa-i pese ca mi-am cheltuit putinii bani pentru a-mi cumpara alcool.

-Uita-te la mine, idiotule! tipa Dan lovind cu piciorul in perete. Priveste-ma cand vorbesc cu tine!

Ma rasucesc pe calcaie si il privesc pe omul care ar fi trebuit sa fie prietenul meu cel mai bun. N-am nevoie de un prieten. N-am nevoie de nimic.

-Sora ta il indura pe idiotul tau tata si pe idioata lui iubita! O loveste! Si ghici unde apeleaza cand tu te imbeti si iti tai venele: la prietenii tai! Ar trebui sa te duci la munca, sa iesi din apartamentul asta mizerabil pentru ca tu si sora ta sa va puteti crea impreuna conditii! In schimb, o lasi sa treaca singura prin toate astea in timp ce bei si ajungi prin spitale! Maine o sa te vad calcat de o masina in mijlocul strazii, nu? ma trage el la raspundere si tot ce pot sa fac e sa nu-i privesc pe niciunul in ochi.

-Ma doare capul, e tot ce spun privind in continuare peretii.

-Pentru ca ai baut! striga Dan in continuare enervat.

Serenity incepe sa planga cu putere si o privesc cu tristete in suflet. Imi pasa de ea mai mult decat las sa se vada. Dar nu trebuie sa imi mai pese momentan. Momentan trebuie sa raman in zona mea de confort.

Dan o priveste de-a dreptul speriat si o ia in bratele sale incercand sa o linisteasca. Eu ar fi trebuit sa fiu cel care o ia in brate. Eu ar fi trebuit sa fiu cel care ii alina durerea. Eu ar fi trebuit sa o mangai acum pe spate, nu Dan, care imi arunca o privire plina de ura, indreptandu-si din nou atentia catre Serenity.

-Nu plange, ii sopteste el bland. O sa gasim o rezolvare, nu plange! o roaga Dan pe cel mai bland ton pe care l-am auzit de la el.

-Nu mai suport, rosteste ea printre suspine si Dan ofteaza strangand-o in brate.

-Vrei sa plecam? o intreaba si in clipa asta sunt mort de gelozie.

Nu stiu de ce, dar simt ca eu ar fi trebuit sa ma port asa cu sora mea, nu idiotul de Dan, cu care ma drogam in urma cu cateva luni.

Nu trebuie sa mai pun la suflet pentru o perioada, dar in secunda asta ma coplesesc o multime de sentimente. Sora mea si-a pierdut familia, la fel ca mine. Numai ca ea indura mult mai multe. Iubita tatalui nostru se poarta urat cu ea, iar eu nu fac nimic in privinta asta. Prietenii mei au grija de sora mea mai bine decat o fac eu. Eu trebuie doar sa dispar, nu s-o fac sa se ataseze mai mult de mine. Prietenii mei n-o vor lasa singura.