Poate într-o altă viață

Capitolul 8 - Venus

Vantul puternic ma face sa-mi imbratisez corpul si tremur scurt, gandindu-ma cat de bine ar fi fost daca mi-as fi luat un hanorac.

Nu stiu de ce in seara asta este mai frig decat in altele, dar cert este ca acum nu ma mai pot intoarce acasa. In casa lui Judah, de fapt, pentru ca nu este casa mea.

Amalgamul de sentimente pe care le am in acest moment intrece orice am simtit pe parcursul vietii. Cand tata imi arata adevarata lui fata eram ingrozita, inspaimantata si as fi dat orice sa imi schimb viata. Cand mamei nu ii pasa imi doream iubire, cand Ivy m-a lasat singura mi-as fi dorit sa plec oriunde as fi apucat, dar acum e cu totul diferit. Acum sunt ingrozita, dar pe langa asta a aparut speranta si intr-un fel ma simt ca un copil caruia ii aduci jucaria preferata dupa ce n-a mai vazut-o timp de cativa ani.

Imbratisarea barbatului pe care l-am intalnit astazi m-a facut sa ma simt iubita, chiar daca stiu ca pentru el am fost doar o simpla fata cu un atac de panica, pe care si-a dorit sa o linisteasca. El nu a fost un simplu baiat care m-a linistit. Mi-a provocat o senzatie de nedescris si pot afirma ca am simtit fericire. Caldura pieptului sau transmitea siguranta si dragoste. N-am experimentat niciodata o iubire adevarata, chiar daca am fost atrasa de unii baieti atunci cand tata inca imi permitea sa merg la scoala.

Nu stiu ce inseamna sa simti dragostea reala, dragostea descrisa ca fiind cea mai frumoasa senzatie, fluturii din stomac care nu-ti mai dau pace si momentele in care te trezesti zambind fara sa-ti dai seama. 

Ivy mi-a vorbit odata despre fluturii din stomac, iar acum sunt aproape sigura ca i-am simtit cand m-am apropiat de Hades. Curentul simtit la contactul cu el m-a speriat, dar a fost placut. Fiecare clipa in compania lui Hades a fost placuta, chiar daca la inceput mi-a provocat nervi si teama. Felul in care se purta, atat de degajat si plin de viata m-a facut sa ma simt urata, simpla si nepotrivita in preajma lui. El pur si simplu stralucea, in timp ce eu ma stingeam pe dinauntru. Un lucru de precizat este faptul ca stralucea la exterior, pentru ca i-am simtit durerea din interior. Nu stiu daca a fost mila pentru mine sau suferinta lui, dar am simtit-o.

La prima vedere Hades pare tipul de om care ar da orice pentru iubire, care iubeste cu toata fiinta atunci cand se indragosteste si ii pasa de cei din jur mai mult decat de el insusi. Acum n-o sa-l mai vad probabil niciodata pentru ca am fost inabordabila si mi-a pasat mai mult de siguranta lui decat de sentimentele pe care mi le-a provocat. Cert este ca n-o sa uit niciodata intalnirea cu el. A fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimul timp, bineinteles, in afara de faptul ca Judah nu m-a lasat sa mor pe strada.

Imi strang din nou trupul injurand-o in gand pe Ivy pentru ca m-a lasat iar singura. Nu-mi face placere sa ma intalnesc si sa discut cu ea, dar eu i-am impus sa vina si trebuie sa-i bag in cap ca daca ia legatura cu tatal meu sunt moarta. La propriu.

Ceea ce mi-a spus Ivy legat de tatal meu m-a speriat din ce in ce mai tare. El a inceput sa ma caute si asta inseamna ca intr-un final ma va gasi impreuna cu drogatii lui de prieteni si va termina ce a inceput. Poate ca ar trebui sa ma tem mai mult pentru mine, dar ce am de pierdut in cazul in care el ma omoara? Judah va avea un copil, are deja o viata si isi va reveni. Mamei nu-i pasa, Ivy nu mai este prietena mea si barbatul superb intalnit astazi nici macar nu-mi stie numele intreg. Si sunt sigura ca oricum nu i-ar pasa.

Ceea ce voi pierde este lupta pe care am dus-o timp de nouasprezece ani. Nu e o pierdere prea mare, e semnificativa, dar nu ma afecteaza. Nimeni n-o sa-mi duca dorul si oricum m-am saturat pana peste cap sa supravietuiesc pentru ca mai apoi sa ajung in acelasi punct. Viata mea e ca un cerc, alerg pana intr-un punct, apoi o iau de la capat. Ce rost are sa ma mai ascund? Oricum ma va gasi la un moment dat si o sa-si termine treaba.

Imi sterg lacrima pe care am constientizat-o abia cand a ajuns pe obraz si nu pot sa nu ma intreb de ce plang. Nici macar eu nu stiu.

Pufnesc in ras si ma intreb daca am innebunit. Da, probabil asta s-a intamplat si era de asteptat. Traumele mele incep sa-si spuna cuvantul asupra psihicului meu.