Poate într-o altă viață

Capitolul 4 - Venus

Privesc tavanul alb de o ora intreaga, dar nu pot si nu vreau sa ma misc de aici. Ar fi fost perfect sa raman aici, asa, pentru tot restul vietii, sa nu mai stiu nimic de nimeni. Dar asta nu este posibil.

Aseara am adormit plangand, iar asta ma face sa ma simt slaba. Si poate ca asa si sunt. Ma simt slaba. Tatal meu m-a facut sa ma simt slaba.

Ce voi face daca el ma va gasi? O sa termine ce a inceput, de asta sunt sigura. Ma va omori. Si ce se va intampla daca ma voi intalni intamplator cu mama?

Gandurile imi sunt intrerupte de bataile in usa.

-Vee? ii aud vocea lui Judah si inchid ochii. Nu sunt pregatita pentru o noua zi. Esti treaza? Pot sa intru? continua el putin speriat.

Nu raspund, pentru a-l face sa creada ca dorm. Dar in scurt timp usa se deschide si nu mai pot sa-l mint pe Judah, mai ales ca el m-a luat in casa lui.

-Neata, rostesc usor pentru a-l face sa creada ca tocmai m-am trezit.

-Neata. Esti bine? ma intreaba venind langa mine si luandu-mi mana in a lui.

-Da, il mint eu.

-Eu va trebui sa plec la munca, dar Halsey ramane cu tine. Sa mananci, ok? spune sarutandu-mi fruntea si ador asta. Ador sa ma simt iubita.

-Esti o persoana mult prea buna, Judah, ii spun zambind dragastoasa.

-Doar cu persoanele potrivite, glumeste el facandu-mi cu ochiul.

-Ma voi duce azi sa-mi caut un loc de munca si o sa caut si un apartament, nu vreau sa mai deranjez, ii spun serioasa si imi dau o suvita de par dupa ureche.

-Venus, poti lucra cu mine sau la restaurant cu Halsey si nu e nevoie sa iti iei un apartament. Poti ramane cat doresti, considera ca asta este casa ta, ma roaga el privindu-ma serios.

-Voi lucra cu tine, accept eu. Ma pregatesc acum, spun grabita, dar el ma opreste.

-Odihneste-te si pune-ti ordine in ganduri. Nu-ti mai face griji. Eu si Halsey chiar aveam nevoie de companie in casa.

Lacrimile imi inteapa din nou ochii si nu ma mai pot abtine. Incep sa plang cu suspine.

-Iarta-ma, nu sunt obisnuita sa aiba cineva grija de mine. Nu sunt obisnuita sa se poarte cineva frumos cu mine, ii explic plangand.

-Inteleg, scumpo, e in regula, spune luandu-ma in bratele sale protectoare. Imi pare rau pentru ce s-a intamplat.

-Nu e vina ta, Judah. Existenta mea n-a contat niciodata, rostesc ridicandu-ma din pat.

-Nu gandi asa, ma cearta el cu blandete.

-Nu vreau sa te retin, probabil intarzii la munca, ii spun evitand subiectul. Ma priveste mustrator pentru o secunda, dar stiu ca nu vrea sa ma preseze. Aproba din cap si iese din camera nemultumit.

Habar n-am ce voi face in continuare. Iau cateva din hainele lasate de Halsey si le imbrac, dupa care imi curat rana si o pansez. Iau un hanorac pentru a o ascunde in ciuda faptului ca afara pare a fi foarte cald si ma pregatesc sa ies din camera.

Trag aer adanc in piept si inchid ochii pentru a ma calma. Asta faceam dupa fiecare bataie a tatei. N-a ajutat niciodata. Si nu ma ajuta nici acum. Dar continui s-o fac. Stiu ca nu ma va ajuta niciodata, dar ma face sa ma simt normala. Asta fac oamenii agitati: trag aer in piept si respira usor. Problema e ca eu nu sunt doar agitata. Eu sunt distrusa. Cateva respiratii nu-mi vor lipi bucatile din inima la loc. Din contra, lipsa respiratiei ar fi o solutie.

Unii se tem de moarte. Eu m-as arunca bucuroasa in bratele ei.

Acum cativa ani, cand eram inca prietena cu Ivy, am izbucnit dupa una dintre bataile tatei si i-am spus prietenei mele ca imi doresc sa mor. Si imi doream acest lucru cu adevarat. Dar ea mi-a spus blanda ca moartea e o solutie permanenta pentru probleme temporare. Atunci m-a convins, dar daca cineva mi-ar spune asta acum mi-as da ochii peste cap.