Furtuna perfectă - PAUZĂ

Capitolul 4

Capitolul 4

PRIMA ZI DE ȘCOALĂ

     Zilele au trecut mai repede decât mi-am imaginat, iar relația mea cu Emily s-a îmbunătățit constant. Pe Mason nu l-am mai întâlnit. Înțelesesem de la celălalt paznic, al cărui nume aflasem că era David, faptul că prietenul său își luase câteva zile libere din motive personale, fapt ce m-a ușurat. Nu eram nevoită să dau ochii cu el după așa-zisa noastră discuție mai serioasă pe care o avusesem ultima oară, iar asta mă relaxase mult. Nu înțelegeam însă de ce îmi era atât de frică să-l văd. De fapt, frică nu ar fi fost un cuvânt potrivit în această situație. Frica se aplica în cazul altei situații, și anume aceea în care începeam cu pași mici să iau în calcul ceea ce el îmi spusese cu câteva nopți în urmă. Ideea că lumea aceasta în care intrasem atât de brusc avea să-mi facă inima praf mă trezise oarecum la realitate, dar mă și făcu să mă îndoiesc de propriile mele convingeri. Într-un fel, Mason avea dreptate, pentru că eu nu mă integram în peisajul acela de oameni fandosiți cu mulți bani, însă asta nu avea să-mi facă inima praf. Din contră, avea să-mi aducă puțină invidie și mai multă frustrare, însă nu înțelegeam ce legătură avea inima mea. Atât timp cât păstram distanța și nu mă implicam emoțional niciunde, inima mea avea să-și vadă de drum în continuare, fără nicio zgârietură.

     Am trecut zâmbind pe lângă David, ce-mi returnă la rândul său un zâmbet, și am pășit binedispusă dincolo de porțile mari ale proprietății familiei Hank. Era ziua cea mare și cum am pășit în holul imens al casei, am fost întâmpinată de o agitație ce mă făcu să mă opresc în loc și să chicotesc amuzată. Am zărit-o pe Joanna aplecată pe vine, încercând să-i lege șireturile adidașilor micuței năzdrăvane așezate la masă, ce nu contenea a se opri din a-și bălăngăni picioarele. Râzând de încercările fără succes ale Joannei, Emily mai luă o lingură din bolul plin cu cereale din fața ei. Pe de altă parte, Sebah apăru în peisaj concentrat pe o convorbire telefonică, ținând în același timp ghiozdanul de un roz mult prea țipător al fiicei sale, pe jumătate deschis, încercând să înfigă fără succes un penar mult prea mare și gros, de o culoare puțin mai deschisă ca a ghiozdanului.

     M-am mișcat din loc, continuând să zâmbesc amuzată.

     Prima zi de școală pentru Emily și haosul s-a dezlănțuit.

     Cum mă zări, micuța abandonă misiunea de a termina bolul de cereale și sări de pe scaun mai repede decât am anticipat, făcând-o pe Joanna să plescăie nemulțumită din buze, apoi se repezi spre mine și îmi sări în brațe, exact așa cum se obișnuise. Am prins-o strâns de șolduri și am ridicat-o sus, până a ajuns la nivelul feței mele, apoi și-a strecurat mâinile pe după gâtul meu și m-a strâns într-o îmbrățișare lungă.

     — Cât mă bucur că ai ajuns!

     Exclamația veni din partea Joannei, ce expiră ușurată odată ce mă văzu și se ridică de pe vine, scuturându-și genunchii. I-am zâmbit, iar privirea mi s-a mutat automat asupra brunetului mult prea ocupat de convorbirea de la telefon. Totuși, l-am prins uitându-se la mine și aș fi putut jura că observasem un mic zâmbet conturându-i și lui buzele. Am surâs și am lăsat-o jos pe micuță, apoi i-am legat șireturile pe care Joanna se chinuise atât de mult să le lege și am îndemnat-o să-și mănânce repede micul dejun, pentru a nu întârzia. Emily o zbughi spre masă așa cum o rugasem, iar între timp Joanna dispăru din peisaj undeva în bucătărie. M-am mișcat din loc și m-am apropiat deloc sfioasă de locul în care se afla Sebah, iar acesta mă urmări curios, încercând să-mi ghicească intențiile. Fără să-l deranjez de la telefon, mi-am întins mâinile și am prins ghiozdanul și penarul și, sub atentele sale priviri, mi-am aruncat privirea înăuntrul ghiozdanului, descoperind cauza faptului că penarul nu-și avea loc. Nu era de mirare, având în vedere că toate lucrurile micuței erau înfipte la repezeală. Am chicotit și am scos caietele, sticla de apă, cutia cu mâncare și restul măruntaielor, apoi le-am așezat la loc cu grijă, reușind să-i fac loc și penarului și să și rămână spațiu liber. L-am închis, apoi m-am îndepărtat de Sebah, ce se pregătea să termine conversația, și m-am așezat pe scaun lângă Emily, aranjându-i părul după ureche.