Psycho but Sweet

Capitolul 8

III. PSYCHO BUT SWEET.

Capitolul 8: "Ma simt ingrijorat."

Chanyeol rasfoieste cateva hartii, apoi le aseaza la loc. Nu se putea concentra si se simtea tot mai vinovat.
Baekhyun a fost singura persoana care l-a facut sa rada in ultimul an. A uitat cum este sa zambesti,insa secretarul sau a avut grija sa ii reaminteasca . Ofta puternic apoi se ridica. Se gandeste si a doua oara apoi iese pe usa cu destinatia biroul secretarului.

El deschise usa usor unde il vazu pe Baekhyun pe scaunul sau privind spre...spre domnisoara Choi care tinea pixul lui Baekhyun in mana .

"Ya! De ce stati degeaba ?! Domnisoara Choi, directorul Oh stie ca sunteti aici in timpul programului?"
Intreba Chanyeol nervos.

"Imi pare rau domnule! Ma voi retrage. Ne vedem la pranz Baek."
Spuse ea, apoi trece pe langa directorul ce isi marii ochii cand auzii apelativul.

"S-a intamplat ceva domnule?"
Intreba Baekhyun fara viata privind in fata .

"De ce nu te uiti la mine?"
De parca nu ai stii motivul Chanyeol. Gandii el.

"Nu simt nevoia. Daca nu aveti treaba cu mine, va rog sa ma scuzati insa e ora pranzului."
Spuse el ridicandu-se.

"Unde te duci?"
Se agita el.

"La masa..."

"Defapt am ceva de lucru pentru tine. Nu poti pleca acum."
Inventa el repede.

"Bine. Ce este?"

"Mergi in biroul meu si cauta in dulapul vechi toate documentele din 2005 .

"Dar...sunt atat de multe dosare."
Vocea lui se schimba . Nu mai avea sa prinda masa de pranz.

"Am nevoie de ele cat mai curand. Poti face asta ?"

"Pot."
Spuse el iesind din birou.

Chanyeol lua rapid cele doua componente ale pixului si le baga in buzunar cand Baekhyun iesii deja din birou.

Chanyeol numara deja al optulea oftat al barbatului ce statea pe canapea cautand printre dosare. Toata pauza si-a petrecut-o sub atenta supraveghere a barbatului inalt.

"Cred ca e suficient pentru astazi. Ma voi ocupa de astea."
Spuse luand dosarele si le aseza pe birou.

"Bine."
Raspunse el.

El e iarasi trist. NU ITI PASA CHANYEOL!
Isi spuse in minte inchizandu-si ochii insiprand si expirand.

"Sunteti bine? Vreti sa chem un doctor?"

El se ingrijoreaza pentru mine? Chiar daca este suparat? Asta e asa dragut. Yaaa!

La gandul sau Chanyeol isi apuca capul incercand sa isi elibereze gandurile, insa cand mainile lui Baekhyun se asezara pe spatele sau mangaindu-i lent si cu grija Chanyeol isi ridica privirea. Ochii lui nu erau la fel ca deobicei. Straluceau.

"Sunteti bine?"
Intreba el ingrijorat.

"Imi pare rau."

In acel moment lumea se oprii. Luna si soarele s-au intalnit, s-au aliniat planetele. Ceva straniu s-a petrecut . Chanyeol si-a cerut scuze prima data in viata asta unui strain! Sigura persoana careia isi cerea scuze era mama lui. Atat.
Baekhyun zambii scurt in coltul gurii apoi isi indrepta spatele.

"E mai bine acum."
Spuse el largindu-si zambetul.

"Hah?"

"Iti accept scuzele ."

"Adica, nu mai esti suparat pe mine?"
Intreba el confuz.

"Nu am fost suparat pe dumneavoastra. Am fost suparat pe ceea ce ati facut. Insa nu v-am spus cat de important era pentru mine asa ca nu aveati de unde sa stiti. Suntem bine."
Zambii el cald, apoi fara a realiza Chanyeol zambii si el.

Boom. Boom . Inima lui iarasi ii face probleme.

"Am...crezi..adica...sa mancam in oras."
Spuse el fara a mai astepta un raspuns. El tocmai s-a balbait?! Si obrajii lui...erau asa roz.
Baekhyun a chicotit silentios la gestul barbatului .

"Dragut."

Spuse muscandu-si usor buza inferioara apoi merge in urma lui .

Va urma.