„SINNER"- Will u pray or sin?

1. "Kristine se mărită!"

NEW YORK, 2019

Mâinile brunetei se plimbau pe tot corpul meu, simțind cum cu fiecare atingere ajungeam să mă simt din ce în ce mai scârbită de mine. Însă, am lăsat-o să continue tortura care pentru mine ar fi trebuit să fie dulce, sperând că o dată ce îmi va atinge feminitatea, totul va decurge normal. La naiba, Maja! Buzele ei cărnoase îmi gustau gâtul, mergând din ce în ce mai jos, lăsând doar urme umede și reci pe pieptul meu, urme care se imprimau în piele atât de tare încât îmi provocau mâncărimi. Albastrul ochilor săi era ațintit spre mine, mai degrabă în ochii mei, sperând să vadă o urmă de excitație sau măcar, de afecțiune. Se încruntă atât de tare încât pe fruntea-i mică îi apărură câteva cute, făcându-mă să realizez că aceasta a fost ultima ei încercare.

     S-a ridicat de pe mine, lăsându-mă mai rece și mai singură ca niciodată în viața mea. Dar știindu-mă, urma să mă bucur de singurătatea oferită, să apreciez plecarea ei și să mă arunc în vana pe care urma să o umplu cu toate sărurile posibile.

-        Ascultă, îmi pare...

-        Scutește-mă, spune tăios, făcându-mă să mă las mai adânc în pat. Te înțeleg, Maja. Nu ești bi.

-        Nu e vorba de asta, eu...

-        E ok. Am mai folosită în scopuri sexuale, dar  niciodată de o femeie.

     Geaca sări pe ea ca unsă și am privit-o pentru ultima oară îndelung, știind că va fi ultima oară când o voi vedea. Fata asta urma să mă urască mai mult decât oricine în viața mea, poate chiar mai mult decât am urât eu vreodată pe cineva. De ce? Pentru că am profitat de ea, de slăbiciunea ei și mi-am bătut joc de o mică parte din sufletul ei. Trăiam într-o societate care abia ce începuse să accepte homosexualitatea și faptul că oamenii evolueză și ar trebui apreciați în felul lor, dar, desigur, se mai trezește una ca mine, care să-și bată joc de ambele sexe pentru că are prea multe frustrări la minunata vârstă de douăzeci și unu de ani. Probabil acum credea că am făcut totul doar ca să o amăgesc, însă aici nici măcar nu era vorba desprea ea. Era vorba despre mine, cea care nu fusese capabilă nici până în ziua de azi să-și găsească un partener sexual pe măsură, așa că am considerat că sunt bi, că nu mai sunt atrasă de bărbați, după ce pățisem cu fostul și primul meu iubit.

      Tipa flirtase cu mine în club, iar eu am acceptat, crezând că soluția abstinenței mele este că încercam să o fac cu sexul greșit. Ei bine, Maja, ți-ai mai demonstrat o dată ce incompetentă ești. Înainte să ajung așa, fusesem o fată sensibilă, mult prea sensibilă. Apoi, am realizat că sunt singură și că nimeni nu-mi va da putere în afară de mine. De atunci, am coborât scările iadului și mi-am luat locul pe tron, pentru că Maja Roberts este femeia căreia cândva inima i-a fost frântă, dar de atunci, a știut doar să frângă inimi.

     Am auzit ușa de la intrare izbindu-se și m-am ridicat din pat, oftând atunci când am privit ora. 4:13. Ce oră norocoasă! Apuc pachetul de țigară de pe noptieră și ies pe balcon, gustând apoi din substanța nocivă, care probabil urma să mă omoare pe la cincizeci de ani. Se simțeau câteva adieri mici ale vântului, dar erau perfecte, tăind din moleșeala căldurii de iulie, pe care, sincer, o preferam cu mult mai mult decât pe gerul din decembrie, cu toate că eram născută fix în dricul iernii. Nu suportam nimic din ce îmi crea disconfort și aici vorbesc atât fizic, cât și psihic, iar gerul, răcoarea sau orice legat de lipsa razelor de soare, mă incomoda. Poate și pentru că fusesem atât timp singură încât atunci când venea iarna, intram într-o depresie ușoară pe care nu voiam să o controlez, ci doar mă afundam mai tare în ea. De aceea cred că depresiile mele durau tot anul. Fusesem și la psiholog, dar tot ce mi-a spus a fost că trebuie să mă mobilizez singură psihic. Dar cine are timp sau chef de asta?! Am mers acolo cu speranța că îmi va rezolva problemele psihice și tot ce a făcut a fost să-mi adâncească mai tare gândurile și să realizez că eu chiar am o problemă reală. În afară de lene, mai eram și maniaco-depresivă, de parcă viața mea nu era îndeajuns de distrusă deja.