„SINNER"- Will u pray or sin?

3. "Dar uneori îți mai amintești și de Dallas!"

DALLAS, 2015

Am tresărit atunci când în ușa geamului răsunaseră două bătăi. M-am întors spre Violet și m-am încruntat instinctiv, știind că pusese ceva la cale cu ceilalți prieteni ai noștri. Am sărit ca și arsă din pat și am tras draperia, dând peste fețele pline de amuzament a lui Madoc, Kristine, Mark și Sinner. Oftez, dar le deschid geamul, dându-le voie să intre în camera mea. Norocul meu era că bunica era în cealaltă parte a casei și nu putea auzi ce se întâmpla de fapt aici. Nu știu care ar fi fost reacția ei, dar nu cred că ar fi fost una foarte bună.

- Neața, frumoaselor, strigă Madoc.

- Mai încet! Strig la rându-mi. Bunica doarme. Faceți liniște dacă nu vreți să plecați la fel de repede cum ați venit.

- Și ca de obicei, sfânta Maja face legea, adăugă Mark.

- Nu fi animal, bucură-te ca ți-a deschis! Spuse Violet.

- Tu ne-ai chemat! Se apără acesta, făcându-mă să mă încrunt din nou la Violet. Deci, la ce film ne uităm?

- Unul horror, spun și eu și Sinner deodată.

- Fie! Strigă ceilalți doi, obligându-mă să le fac a mia oară semn să tacă.

Ne-am așezat pe pat, eu trăgând laptopul în mijlocul nostru. Sinner și-a dat rucsacul jos din spate și a scos trei pungi de chipsuri și de popcorn. Am chicotit și i-am arătat sticla de Cola care ne aștepta să o distribuim de la unul la celălalt.

Pusesem filmul, care, la decizia mea și a Kristinei, fusese "Friday 13th" și mă relaxasem, deoarece eu îl mai văzusem de încă patru ori înainte. M-am acoperit cu plapuma pe care o aveam de la trei ani și m-am întors ușor cu spatele la Sinner, dându-i cale libere să se acopere la rându-i. Am tresărit atunci când mâna sa a făcut contact cu a mea și ne-am împreunat degetele, simțind toți fluturașii posibili în stomac.

Oricât de fată bună aș încerca să fiu, oricâte note de zece și oricâte țigări, petreceri sau băuturi refuzate aș fi avut la activ, Sinner mă făcea să mă pierd de pe picioare de fiecare dată când îl vedeam. Și asta nu era deloc bine. Doar când mă gândeam la acei ochi verzi, în contrast cu părul negru, mă pierdeam și începeam să zbor, apărându-mi în cap mii de scenarii, iar eu nu puteam face asta. Eu trebuia să fiu de la început până la final, Maja Roberts, fata de zece a Dallasului, pe când el trebuia să rămână băiatul cel rău care frângea inima oricărei fete, iar eu nu voi fi una dintre ele.

M-am bucurat de atingerea sa, lăsându-mă mai moale în pat și cât mai aproape de el. Sinner mă făcea să vreau să-l simt și să-l vreau aproape. Partea mai proastă este că nu mai simțisem niciodată asta cu vreun tip și mă învârtisem în jurul multora, datorită Violetei. Prietena mea cea mai bună din grădiniță nu se sfiise niciodată să încalce regulile pe care părinții noștri stricți le aveau și uneori, nici chiar să-i facă de râs. Chiar dacă era deșteaptă și o ducea capul la cu mult mai multe decât pe mine, Violet era genul de fată pe care o durea în cot de regulile societății și juca băieții pe degete. Toți până la Madoc. Nimeni nu se juca cu Madoc, nici măcar Violet. Amândoi erau făcuți din același aluat, trecutul sumbru, părinții distruși din cauza unei pierderi și atracția nebună unul față de celălalt.

Bunica mea nu fusese niciodată de acord cu Madoc în jurul nostru, de Sinner nici nu vreau să discut. Însă pe Kristine și Mark îi adora. Norocul cu Madoc era înfățișarea sa, a unui tip înalt, șaten și cu ochii căprui, care avea un pierce în limbă, pe care nu ezita să-l arate cu orice ocazie, pe când Sinner, părea un vampir din cărțile pe care le citeam. Părul negru, ochii verzi și tonul pielii palid, erau nimic în comparație cu tatuajele care-i brăzdau antebrațele și partea dreaptă a gâtului. Însă el era și frumos. Atât de frumos încât ai fi dat orice să petreci o noapte cu el, mai ales când îl vedeai plimbându-se în Mustangul său de-a lungul orașului, cu acea atitudine sfidătoare. Nu oricine vorbea cu Sinner și nu oricine stătea cu el. Iar asta, desigur, mă făcea să mă simt privilegiată.