Capitolul 16 - Mușcătura
Doamna Walckar formează un număr și ridică receptorul.
- Alo, Sonnia la telefon.
- Alo, eu sunt.
- Bună dragă, care e problema?
- Vor niște băieți să vorbească cu tine.
- Oh, păi nu pot în acest moment, dacă sunt de acord, spune-le să mă sune peste câteva ore.
Ethan îi spune mamei Kirei să închidă microfonul.
- Spune-i că dacă este de acord să ne vedem la restaurantul Baker la ora 8 pm..
- Ai putea să te vezi cu ei la restaurantul Baker la ora 8?
- Sigur, sunt liberă!
- Perfect!
- Gata, am rezolvat? întreabă ei. .
- Da.
S-au ridicat, i-au mulțumit și au plecat.
După o oră Kira ajunge acasă fiind așteptată de mama ei.
- Unde ai fost domnișoară? o întreabă supărată.
- Unde să fiu mamă? zise speriată.
I-a povestit ce s-a întâmplat cu cei 3 bad boys.
- A păi am avut oră liberă și am mers cu niște colege în oraș.
- Să nu mai faci din astea! îi ordonă mama ei.
- Scuze mamă....
În tot acest timp Kira se gândea ce treabă au cei 3 cu mătușa ei. Și-a făcut curaj și i-a dat mesaj lui Ethan obligându-l să se întâlnească urgent pe strada Polli. "E FOARTE URGENT, DAR VINO SINGUR"
După o oră jumate Kira era acolo și îl aștepta, el nu apărea, a trecut o jumătate de oră, nimic, când, după ce s-a gândit să plece acasă i-a auzit motocicleta lui Ethan.
S-a oprit lângă ea, și-a dat jos casca de protecție și a întrebat-o ce e atât de urgent.
- Ai venit singur? a întrebat ea.
- Păi nu e evident? i-a răspuns bad boy.
- În fine, ce voiam să îţi spun e ceva ce o să îţi trebuiască.
- Adică? întreabă Ethan.
- Hai aici! i-a ordonat Kira arătând cu degetul spre o cafenea.
- De ce?
- Fiindcă e mult de explicat. Haide odată!
- Bine bine nu te ambala așa! Doamne....
Kira a intrat așteptându-l pe Ethan să își parcheze motocicleta.
- Deci? O întrebă băgându-și mâna prin păr senzual și așezându-se mai apoi pe canapeaua paralelă cu cea pe care stătea Kira.
- Deci am auzit că voi "cei 3 mușchetari" vreţi să o puneți pe mătușa mea să vă ajute la nu știu ce...
- I-auzi! Cei 3 mușchetari! a întrerupt-o. Mă faci să râd scumpete.
- Nu voiam să te fac să râzi dragă, în fine, vreau să știu cu ce vrei să te ajute mătușa mea.
- Dar ce ești tu aici să ști tot?o întreabă nervos.
- Cum adică ce sunt aici?in primul rând e mătușa mea și am dreptul să știu!
- Dar e ceva privat! Chiar nu te privește!
- O să îţi pară bine dacă mi-ai spune! Să ști! O cunosc destul de mult pe mătușa ca să îţi spun ca nu e o persoană de încredere!
- Ca tine..o întrerupe Ethan.
- Cum adică ca mine?.... îl întreabă mirată.
- Păi sunteţi rude, semănaţi..ii răspunde cu un rânjet în colțul gurii.
- Mai taci, eu chiar voiam să fiu de ajutor! zicând asta s-a ridicat de la masă și a vrut să plece când Ethan a prins-o de mână și i-a spus să stea jos.
- Ce vrei?! i-a reproșat Kira.
- Păi e o chestie foarte privată și nu știu dacă am tare multă încredere să îţi spun asta..
- De ce n-ai avea? îl întreabă cu o sprânceană ridicată.
- Păi nici nu ne prea cunoaștem și nu știu cât de mult să am încredere în tine...ii spune fixându-și privirea pe un șervețel.
- În primul rând ne cunoaștem de la grădiniță, sau cel puțin respirăm același aer din aceeași școală de pe atunci...ii răspunde puţin jenată.
- A da? Chiar nu știam...
- Faci mișto de mine? Îl întreabă pe un ton nervos.
- Doar glumeam, îi răspunde Ethan rânjind.
- Idiotule, zicând asta îi aruncă șervețelul pe care îl ţintea el cu privirea direct în piept. Ia șervețelul si îl plonjează spre Kira, ea încercând să-l prindă își întinde mâna, în acel moment Ethan o apucă de mâini.
- Mai arunci cu șervețele după mine? îi spune zâmbind în timp ce ii încleșta încheieturile cu mâinile lui.
- Da, acum dă-mi drumul! Îi răspunde ea nervoasă dar i se citea un zâmbet micuţ pe buze.
- Si dacă nu îţi dau ce faci? o întreabă rânjind.
- Oare ce o să fac? Există destul de multe opțiuni...
- A da? Cum ar fi?
- Cum ar fi.... o secundă i-a trebuit Kirei să spună aceste trei cuvinte că l-a apucat cu dinții de încheietura mâinii mușcându-l rău, el retrăgându-și cleștii. Asta ar fi una din ele.
- Auchh Tocilaro, de ce ai făcut asta?
- Tu m-ai provocat!
- Eu te-am provocat? Puteai să mă săruți sau altceva nu să mă muști ca o căţea!
- Să te sărut? Bună glumă! a început să râdă.
- Stai liniștită că sunt vaccinat, am sărutat destule, să îţi spună ele.
- Nu o să te sărut nici în ruptul capului! Ia-ţi gândurile de la asta!
- Lupți dur fato, îmi place!
- În fine, a schimbat Kira subiectul, hai să revenim la ce vorbeam înainte.
