Chapter 27 — Schimbare bruscă
Kira era extenuată, plângea și plângea, Ethan nu o asculta, încerca sa îi spună ce s-a întâmplat acolo de fapt, dar el nu ii răspundea la apeluri sau la mesaje. I se părea că toată viața ei se dărăpăna. Mama ei o vedea distrusă, nu mai mânca aproape deloc, fugea la ea în camera si nu mai ieșea de acolo. Aceasta încerca sa o întrebe ce s-a întâmplat dar Kira striga să o lase în pace.
De ce chiar în momentul în care tipul ăla a sărutat-o fără voia ei, Ethan trebuia sa între pe ușă! Universul parca o ura..de ce el nu vrea sa audă explicații?
~
Ethan se gândea cine poate fi fata aia, de ce i se pare atât de cunoscută, parcă voia sa afle totul despre ea, i se părea o enigma. Dar în acelasi timp se gândea și la Kira, nu putea sa își ia gandul de la ea, dar știa că trebuie sa fie puternic și că va trebui sa treacă peste.
~
Soarele fierbinte încălzea zilele minunate de vară, cerul era albastru și se oglindea în ocean, dar Kira nici nu se gândea sa iasă afară. Nu avea acum nici cu cine, certându-se cu prietena ei cea mai bună.
Ethan a ieșit cu băieții într-un bar, distrandu-se, încercând sa uite ce a fost. Cand la masa de biliard, Elora se juca, distrandu-se pe cinste cu niște prietene de ale sale. Ethan, acum umflat în pene si mirat că ea se afla aici, a mers la ea.
— Bună Eli, o salută el rânjind.
— O bună..tu nu mi-ai spus numele...cum te chema?
— Ethan, încântat. Se dădea pe langa ea pentru a încerca sa se împrietenească și sa afle mai multe detalii despre ea.
— Oh, văd că acum nu mai ești supărat ca acum 2 săptămâni, ești un om nou, spune ea zâmbind.
— Sa zicem, bei ceva? Răspunde el prietenos.
— Un pahar cu apă, mersi.
— Esti si modesta se pare.
— Vechiul Ethan nu se schimbă..spune ea aproape în șoaptă.
— Ai spus ceva? Scuze nu am auzit..
— A nu, nu, nu, deci..cum rămâne cu paharul de apă?
— Acum
