Capitolul 22 - Pentru prima dată
În timp ce Ethan încerca să nu închidă ochii, cazut in brațele Kirei pe podea, sângele năvălind din rana făcută de tatăl său, monstrul acela a încercat să fugă, a intrat repede în mașină și fără nicio remușcare a pornit gonind spre graniță.
- Mi-a fost dor de tine bad boy, ii spune Kira zâmbind.
- Dar acum sunt aici, dar unde e nenorocitul ala?
- A fugit Ethan...Nu stiu unde dar a fugit...poliția il caută. Dar de ce ti-a facut asta? Nu pot sa înțeleg.
- O să-ți spun ceva...am incredere in tine.
- Spune-mi Ethan, il strânge ea de mâna.
- Acela...acela nu e tatăl meu.
- Dar cine e? Întreabă Kira mirată.
- Să zicem că un nenorocit care a intrat la mine in familie reușind să o păcălească pe mama.
- Dar tatăl tău unde e? Întreabă curioasă.
- Ști vorba aia? A mers după pâine când aveam 10 ani..
- Și nu s-a mai întors? Il întrerupe ea.
- Cam așa..il iubeam mult,nu stiu unde e, ce face, daca mai traieste, dar el ne-a lăsat cu ochii in soare, nu o să-l iert pentru nimic in lume..chiar nu vreau sa mai vorbesc despre asta..
- Bine Ethan, nu te stresa, eu nu o să te las niciodată orice s-ar întâmpla. zicând asta l-a luat in brate si l-a sărutat pe frunte.
- Mulțumesc, răspunde el zâmbind.
Un fulg mic de zăpadă cobora încet din norii înghețați aterizând pe nasul roșu și înghețat al Kirei care ținea în brațe o cutie mare înfășurată într-o hârtie colorată cu o funda uriașă deasupra. Ajunge in fața casei, deschide ușa fiind întâmpinată de Ethan care tocmai ce voia să se ridice de pe canapea.
- Cum îți e rana?
- E destul de bine, uite, zice Ethan ridicându-si bluza de pijama. E cicatrizată deja.
- Văd că abdomenul tot bine lucrat e, zice Kira in glumă. Sa nu faci mișcări bruște bine?
- Bine șefa, zice zâmbind, ce ai acolo?
- Aici? ii întinde ea cutia, uită-te! Deschide Ethan cutia in care se aflau o mulțime de globuri in toate culorile și betele. Ziceai ca ai un brad mare in pod nu? Unde mai exact e podul?
- Haide să-ți arăt.
Ajungând în fața podului aceasta se urca pe scara și peste 20 de minute se întoarce cu 3 piese mari de brad.
- Uite ce frumos e, hai ajuta-ma să-l pun pe picioare, ii zice ea fugind spre living unde le pune pe masa si incepe să-l refacă, ajungând și Ethan încet la ea.
-Huh, e atât de mare!
Tot ce mai lipsea la acel brad era steaua.
- Unde e steaua?
- Nu stiu.
- Ce ai facut cu ea Ethan? Era aici acum 2 minute!
- Nu stiu, nu am umblat cu ea!
- Ce ne facem acum? Fără stea bradul nu are nicio frumusețe..
Ethan zambea.
- De ce zâmbești? Ai ascuns-o?
Scoate din buzunar un fluier și il duce la gură, in a 2 a secundă un cățeluș micuț și foarte pufos venea in fugă spre ei cu steluța legată de lesă.
- Doamne Ethan, ce drăguț e, sare Kira pe cățel. E al tau?
- Nu, e al tau.
- Serios?! Mi l-ai luat mie?! Striga ea entuziasmată sărind pe pufosenia aia.
- Daa, ce nume ii pui?
- Fulg
- Fulg?
- Da, Fulg, zice Kira râzând, nu e drăguț?
- Ba da.
- Te iubesc Ethan.
Sare pe el îmbrățișându-l și sarutandu-l.
- Au au, se vaita el. Mă doare rana.
- O doamne scuze, nu am vrut!
- Glumeam! Râde Ethan prinzând-o in brate si ridicand-o pe sus, sarutand-o peste tot.
Kira nervoasă si in acelas timp fericita il împinge pe canapea, el prinzandu-se de mâna ei și cazand amândoi jos.
- Ști ceva?
- Ce? Întreabă Kira curioasă.
Ethan o ia in brate și o duce până în dormitor aruncând-o incet pe pat, se apleacă peste ea și începe s-o sărute încet pe gât. Îi ridică bluza încet reușind să i-o dea jos.
- E prima dată bad boy pentru mine..
- Stiu asta iubito, ii raspunde coborând tot mai jos.
- Nu a fost atât de rău, spune Kira stând cu capul pe pieptul lui.
- Adică, ce vrei sa spui? Credeai că o sa fie rău?
- Poate, răspunde ea chicotind.
