In the eyes of the Bad Boy

Chapter 12 - The gun

Capitolul 12 - Pistolul  

- Ce e pe ea?! Dă-mi să văd! i-a luat foaia din mână și a citit-o..eu știu scrisul ăsta...

- Deci...nu e al tău? a întrebat-o nedumerit.

- Nu...a răspuns puțin nervoasă.

- Dar al cui e?! Spune naibii o dată! s-a răspicat la ea.

- Nu zbiera la mine!!! a încercat să se răspice și ea.

- Bine, spune o dată, i-a răspuns calm.

S-a făcut albă la faţă de nervi..nu știa la ce să se gândească mai rău. A stat puțin pe gânduri iar într-o fracțiune de secundă  și-a luat geanta și a ieșit din baie cu foaia în mână nebăgându-l în seamă pe Ethan care striga după ea. Nu-i păsa de ora ei de sport, voia doar să se vadă acasă. Când deschide ușa vede că nu era nimeni în casă. A început să caute în toate camerele până ce a dat de mama ei care așeza o cuvertură pe pat.

- Kira dragă de ce nu ești la școală la ora asta? a întrebat-o cu ochii larg deschiși.

- Mamă?! i se reproșă ea.

- Da puiule, ce s-a întâmplat? Mă sperii! a încercat o voce mieroasă.

- Mamă, în ce te-ai băgat?!

- Poftim?! Ce vrei să insinuezi cu asta?!

I-a pus foaia în faţă și a început să-i ceară explicaţii. S-a albit la faţă și a spus cu o voce puțin mai ciudată ca de obicei că nu știe ce-i cu acea hârtie.

- Nu minți mamă, îţi cunosc scrisul dintr-o mie! Ce naiba vrei să faci?!

- Mă acuzi pe nedrept fetițo! a început să fie aspră cu ea, du-te în camera ta și...defapt du-te la școală și învață și nu-ţi mai acuza mama!

- Mamă fi sinceră..

- SUNT CÂT SE POATE DE SINCERĂ! a strigat la ea.

~ Dar e scrisul ei...nu pot să înțeleg..gata, la ora 21:40 o să fiu la adresa aia și nimeni nu o să mă oprească! ~

- Bine mamă, i-a răspuns Kira ieșind pe ușă și pornind înapoi spre liceu.

Când s-a făcut ora 21:20 ea a strigat-o pe mama ei ca să se asigure că nu a plecat iar ea i-a răspuns, dar instinctul a pus-o să se ducă la locația unde se afla barul Michelle de pe strada Northoon. La ora 21:35 Kira se afla după un colț al clădirii ascunzându-se de persoanele care vor fi acolo incluzându-l pe Ethan. S-a făcut 21:40 dar nimeni nu intra sau ieșea, doar o bătrână care mergea acasă amețită. Dar lucrurile s-au schimbat, la ora 21:44 Ethan își parca motocicleta pe un loc de parcare care era foarte departe de ușa barului, s-a sprijinit de perete, și-a aprins o ţigară și a început să aștepte. Kira știa cu  orice preț că mama ei era implicată în chestia asta, iar scrisul îi afirma absolut tot. Dintr-o dată Kira a fost întrerupă din gândurile sale de sunetul unui motor de mașină foarte cunoscut care s-a oprit puțin cam departe de locul unde trebuia să se întâlnească Ethan cu acea persoană necunoscută. Ethan aruncă ţigara și o stinge cu piciorul. Se gândește cine naiba poate să fie cu mașina asta care i se pare cunoscută.

Când Kira observă mai bine mașina își dă seama că e mașina mamei sale. Știa prea bine că era ea, dar nu știa ce naiba căuta la ora asta aici, și ce treburi are ea cu Ethan.

Ușa mașinii vopsită în culoarea nopții se deschide, iar din ea iese un bărbat, îmbrăcat în costum cu cravată neagră care înainta spre Ethan cu o servietă ciudată în mâna stângă.

- Tati?..... Ce caută tati aici? Ce treabă are cu Ethan? Nu pot să înțeleg..ce naiba se întâmplă??!  s-a panicat Kira încercând să se ascundă cât mai bine și să se calmeze.

- Uite, sunt aici, singur singurel, i-a răspuns Ethan ridicând ambele brațe, ce naiba vrei?

Tatăl Kirei nu a scos niciun sunet, dar a ridicat servieta, a pus-o pe o măsuţă din lemn a barului și a deschis-o.

- Vreau să faci ce crezi tu că e mai bine cu această armă! i-a ordonat el.