Capitolul 18 - În sfârșit
Pe un pat tare, învelită cu o pătură subțire și murdară, uitându-se la pata uriașă de mucegai care creștea cu fiecare zi care trecea, Martha se gândea cum de a ajuns în halul acesta, într-o cameră de toată rușinea unde toţi doctorii o credeau nebună dar în adâncul sufletului doar ea știa ce simţea. Sora ei mai micuţă, cu care se juca în casa părinţiilor când erau copii, îi veneau în minte toate momentele de neuitat petrecute cu frumoasa ei soră care s-au dus într-o clipită, la fel cum a încetat si inima ei să bată, dar oare de ce? De ce s-a sinucis? Oare pentru că nu era nebună și nu a mai suportat chinul de aici? Oare era ca ea? Tot timpul se gândea la asta în adâncul sufletului ei, dar tot ce a făcut Elioth înainte să ajungă aici este ceva de neiertat si doar o persoana cu probleme mintale putea face așa ceva. Se gândea că poate ar fi mai bine să își ia viaţa si ea pentru că oricum nu o să-și mai revadă copilul vreodată.
Kira, Ethan, Edd si Bryce s-au pregătit pentru noaptea decisivă. Cu toate ca ultimii doi nu prea erau de acord ca Kira să vină cu ei, aceștia au primit "ordin" de la Ethan s-o lase în pace.
Și-au luat lucrurile necesare, au așteptat să se lase noaptea și au pornit spre usa secretă care ducea spre camera mortuară. Era acoperită de ierburi care arătau că aceasta nu a mai fost folosita de ceva vreme. Asta însemna doua lucruri se gândea Kira.
- Ori nimeni nu știe de această intrare și avem un bonus, ori intrarea asta a fost încuiată și uitată pe veci aici.
- Sper ca prima varianta, spuse Bryce.
- Toţi sperăm asta, răspunde Kira ocupându-se cu curățarea ușii, mă ajută cineva și pe mine? întreabă iritată.
- Îmi place să te privesc făcând lucruri de folos, pari mai frumoasă, spuse Ethan cu strălucire în ochi.
Kira s-a oprit două secunde să proceseze ce tocmai a spus bad boy.
- Tu și când ești într-o misiune importanta de a o salva pe mama ta de la ospiciu nu te lași cu glumele tale enervante! Taci odată și haide ajută-mă.
- Dar nu sunt glume...spuse Ethan ezitând Haideti baieti la treaba!
Împreună au reușit să rupă ierburile de pe ușă rugându-se să nu fie încuiată, iar mai apoi Kira își încercă norocul.
- E deschisă! Nu pot să cred! a șoptit sărind în bratele lui Ethan. Scuze. N-am vrut.
- Inteleg, te-au copleșit emoțiile, dar totuși se vede că mă vrei fato! au început toţi trei să râdă.
Kira a strâmbat din nas și a deschis ușa încetișor. S-a oprit brusc când a văzut 3 cadavre acoperite cu un cearșaf alb, iar mai apoi și-a făcut curaj și le-a spus s-o urmeze. Înghiţând în sec a înaintat spre ușă printre cadavre și a deschis-o. S-a uitat să vadă dacă e cineva pe coridor si s-a întors.
- M-am uitat pe foaia cu pacienți și am găsit-o pe mama ta în camera cu numărul 304.
- E fix unde a fost internată mătușa Elioth. Răspunde Ethan mirat. Cat de proști să fie încât să facă asta... Trebuie s-o luăm de aici!
- Asta o să facem bad boy, ai încredere în mine.
- Sper sa nu dăm greși.
A deschis ușa din nou, și le-a făcut semn ca e liber. Au mers tiptil spre camera 304 care se afla la etajul 4. Ascunzându-se de cate un asistent care mai trecea pe acolo Ethan și Kira au rămas în urmă închizându-se într-o cameră goală. Edd având cheia camerei Marthei pe care Kira i-a dat-o au deschis ușa și au intrat în camera ei. Aceasta încerca să lege o funie de tavan. Edd si Bryce și-au dat seama ce voia să facă și au oprit-o în ultimul moment.
Ethan a încuiat ușa reușind să nu fie văzuti de către un asistent care a auzit un sunet provocat din greșeală de către o siringa scăpată de Ethan și care se apropia de ei. Kira văzând că e liniște pe hol a vrut să deschidă ușa dar Ethan a oprit-o.
- După atâta timp am rămas în sfârșit singuri.
Auzind asta Kira s-a înroșit.
- Hai s-o salvăm pe mama ta!
- Mai poate aștepta....
Ethan se apropie încet de Kira, cu fiecare pas pe care îl facea se apropia din ce în ce mai mult de pielea ei fină. Kira încearcă să-l oprească dar e prea târziu, buzele lor s-au întâlnit.
- Ce faci? îl întrebă în șoaptă.
- Ceea ce tot am vrut să fac până acum, îi răspunde ridicând-o în brațe și așezând-o pe pat, Tot ce am spus pana acum chiar e adevărat, nu am glumit niciodată, îi șoptește la ureche deschizându-i fermoaru-ul bluzei încet, te vreau tocilaro..
- Și eu te vreau bad boy! îi șoptește înapoi sărutându-l cu forță.
O dezbracă încet, ajungând aproape la apogeu.
- Stai! îl oprește Kira. Nu vreau s-o fac pentru prima dată într-un spital de nebuni..
- Ah da, uitasem..grijuliu o ajută pe Kira să-și pună hainele pe ea, o sărută încet, și deschide ușa. Kira îl prinde de mână și îl conduce spre camera 304.
Martha, Edd, si Bryce îi așteptau. Ethan o îmbrățișează puternic pe mama lui și încearcă să-i spună de ce sunt ei aici.
- E în regulă fiule, mi-au spus prietenii tăi, vă așteptam, haideți să fugim.
