Capitolul 13 - un vis
- Vreau să faci ce crezi tu că e mai bine cu această armă! i-a ordonat el.
- Ce naib...
- Nu s-a întâmplat nimic, aici, acum, ai uitat tot, doar vezi să nu-l vadă nimeni! l-a întrerupt tatăl Kirei.
- Dar ce naiba să fac cu ea?! a insistat Ethan.
Nu a mai primit niciun răspuns, acel bărbat s-a îndepărtat tot mai mult până ce a intrat în mașină și a plecat, nebăgându-i în seamă strigătele lui Ethan. A rămas singur cu acea armă, nu știa ce să facă, nu voia să pună mâna pe ea, dar primul gând care i-a venit când tatăl Kirei i-a spus să facă ce crede el cu ea, a fost s-o folosească pe tatăl lui, știa că trebuie să o arunce, dar a închis-o în acea servietă și a luat-o cu el.
Ajuns acasă observă că nu e nimeni acolo, doar papagalii lui care cântau și se zbăteau în cușcă. Urcă în camera lui și așează servieta sub pat. Coboară din nou ca să își facă niște popcorn la microunde, și se aruncă direct în pat căutând un film. După o jumătate de oră acesta simţea cum pleoapele i se lasă grele peste ochi, el încerca din răsputeri să nu adoarmă dar a eșuat căzând într-un somn adânc.
Se trezește cu faţa la un tavan verde unde atârna o jucărie de bebeluși. Se apropie o persoană de pat, se uită la el și îl mângâie pe cap. Era o femeie șatenă cu ochii verzi, tânără și frumoasă, nu a mai văzut-o niciodată. A apărut un bărbat mascat care a pus mâna pe el, iar acea femeie a început să strige în continuu să îl lase în pace. S-a trezit speriat. Nu știa unde se află, s-a uitat în cameră și a văzut că e în camera lui și s-a lăsat ușor pe spate liniștit. S-a uitat la ceas și a observat că e zece jumătate. S-a ridicat din pat și s-a îmbrăcat fugind spre școală.
•
•
•
Kira a rămas șocată de tot ce s-a întâmplat, nu putea să creadă așa ceva. A așteptat ca să plece Ethan și a fugit acasă. A intrat. Tatăl și mama Kirei stăteau la masă și povesteau, iar când au observat-o au întâmpinat-o foarte frumos. Ea s-a uitat foarte urât la el și a fugit în camera sa. S-a aruncat în pat cu pătura peste cap și a început să plângă.
Ceasul a început să sune, iar ea s-a trezit foarte greu, s-a îmbrăcat și fără să le de-a bună dimineața părinților a ieșit pe ușă.
În pauze ea a observat că Ethan nu a venit la școală și era sigură că din cauza a ceea ce s-a întâmplat ieri. În pauza de la unsprezece Kira s-a mirat să îl vadă pe acesta la cantină împreună cu Edd și Bryce. S-a așezat și ea peste 3 mese de masa lui înfulecând un hamburger uriaș. Prietena ei nu a venit la ore așa că aceasta a rămas singură.
Au venit toţi trei și s-au așezat la masa unde mânca ea.
- Bună tocilaro, ţi-a fost dor de mine? o întreabă Bryce schiţând un rânjet.
- Nici pe departe, i-a răspuns ea uitându-se doar în telefon.
- Nici de mine nu ţi-a fost dor? o întreabă și Ethan luându-i telefonul și ascunzându-l la spate.
- De tine? Ai vrea tu. I-a spus Kira gândindu-se doar la ce s-a întâmplat ieri și cum să încerce să nu îi explodeze vorbele, dă-mi telefonul înapoi! s-a răspicat la el.
- Și ce îmi dai pentru el? a întrebat-o cu un zâmbet enorm pe faţă.
- Dă-mi-l odată sau merg la director!
- Uu, și ce o să-mi facă directorul? au început să râdă toţi trei.
Ea s-a repezit spre el și l-a luat în brațe ca să îi ia telefonul. În acel moment el a simțit o senzație plăcută.
- Așa de mult mă iubești? a întrebat-o încercând să nu bage în seamă acea senzație.
Ea s-a înroșit la obraji și a smucit telefonul încât Ethan l-a scăpat și ea l-a recuperat.
- Lăsați-mă în pace nesuferiţilor! a strigat ieșind din cantină și gândindu-se că nu l-a afectat deloc acel pistol "oare plănuiește ceva? Dacă el și tata joacă un joc periculos care implică o victimă? Care este acea victimă?! "
