Capitolul 21 - A trecut ce era mai rău
Ambulanţa a ajuns la casa lui Ethan unde el stătea în brațele Kirei cu ochii închiși fără vlagă. Kira plângea neîncetat și îi apăsa strâns rana.
- ARE PULS? îi întrebă Kira plângând în hohote.
Unul dintre personal îi puse degetul la gât stand mai mult de 10 secunde să simtă pulsul.
- Doamne ajuta, are! dar trebuie sa ne grăbim, nu se știe ce se poate întâmpla.
L-au ridicat încet pe targă încercând să-i dezinfecteze rana. Kira a urcat în ambulanţă ţinându-l strâns de mână ușurată.
- Trebuie să aștepti afară! Îi spuse un doctor în momentul când aceștia au ajuns în faţa camerei unde trebuiau să-l opereze pe Ethan.
Kira a rămas acolo, singură, încercând să se gândească ce se întâmplă în spatele ușilor. Lacrimile îi năvăleau pe obraji cand îi apărea în minte un gând rău.
După ore și ore unul dintre doctori a ieșit de acolo cu sudoare pe faţă.
- Cum se simte? Este bine? s-a ridicat Kira cu ochii umflaţi.
- 2 centimetrii mai erau pana glonțul putea intra în stomac, am auzit ca tu l-ai prins de mână pe acel criminal, tu i-ai salvat viaţa, dacă nu erai tu nu mai avea șanse de scăpare...
- Deci trăiește? îl întreabă Kira entuziasmată.
- Da trăiește, trebuie să-l ducem în salon.
-Pot intra?
- Poţi dar doar câteva minute, trebuie sa se odihnească.
Kira a deschis ușa încet, i-a venit sa plângă din nou când la văzut acolo, bandajat.
- Ethan...
- Vino tocilaro, îi spune el încet.
- Cum te simţi? îl întreabă apropiindu-se de pat.
- Sunt destul de bine, ma doare, dar mulțumirile mele pentru tine ca nu sunt mort, spuse Ethan zâmbind.
- Doamne, prin ce trauma am trecut..credeam ca o să mori bad boy!
- E, nu era mare scofală, scăpam pământul de o persoana care consuma de geaba aerul, răspunde Ethan râzând.
- Tu și când ești aproape de moarte nu uiţi de glumele tale! îi spune ea deranjată.
- Tot ce ţi-am spus înainte să rămân fără conștiință a fost adevărat..
- Si eu te iubesc Ethan... spuse ea cu sclipiri în ochi.
