Made in England |HS//AU//Tradusă|

Capitolul 1

MADE IN ENGLAND -Capitolul 1

Nu am nici o amintire despre ce s-a întâmplat sau cum am ajuns aici.Am încercat și încercat să îmi fac creierul să își amintească vreo fărâmă de memorie despre modalitatea în care am ajuns aici.Pereții sunt alb și făcut dintr-un material ca de sticlă,podelele erau la fel și ușa.Nu era  nimic,decât un alb plictisitor,părul meu era încrucat și picioarele goale.Am încercat să țip după ajutor dar cu cât trecea timpul nimeni nu venea.Așa că stăteam pe podea în apropirerea ușii.Respirația mea era neregulată și întregul meu corp părea să tremure iar lacrimile îmi blochează vederea.

Secundele păreau ore și orele par ani am așteptat pentru orice semn de viață umană.Când într-un final m-am decis să mă dau bătută,am auzit pași greoi din spatele ușii.Modul în care pereții erau făcuți,păreau mai mult ca unul ai unei uși de cabină de duș;poți vedea prin ele ,dar din nou nu puteai. Se auzeau pași simplii,dar sunau ca și cum ei păreau că tot merg ,asta făcându-mă să cred că de cealaltă parte a ușii trebuie să fie un hol.

”Atenție,vom începe rutina.Vă rog faceți un pas înafara ușii și rămâneți pe lor....Ca de obicei,dacă nu vă comportați cm trebuie vor fi consecințe” Interfonul era plasat într-un colt de sus al camerei  și sunetul mă face un sunet rigid înainte să termine apelul.

Prin pereții prin-care-aproape-poți-vedea ,pot vedea contur de oameni stând în ceea ce părea o linie de fiecare parte.Curiozitatea a ucis pisica,spune,dar cred că s-a schimbat în curiozitatea a ucis fata.

Am învârtit clanța argintie trăgând-o în direcția mea și am pășit înafară întradevăr corect.Acum stăteam înt-un  hol lung cu 15 uși pe fiecare parte și fete de toate vârstele stând la ușă,ele probabil au ieșit.

M-am uitat în stânga mea să găsesc o fată înaltă slăbuță cu păr blond căzând pe umerii ei.Ea se uită în direția mea,dar își păstrează distanța și s-a asigurat că știu că nu are nici un interes în comunicarea cu mine pentru orice.Am observat că toate aceste fete au coduri de bare tatuate pe înceheieturile lor cu o combinație de numere.

”Ps” Am șoptit blondei de lângă mine.Ea se uită la mine ,dar nu a spus nimic.Nu îmi pasă dacă ea nu vroia să vorbească cu mine,am multe întrebări și poate ea are câteva răspunsuri ”Hey?” Am șoptit încă o dată doar ca  să fiu întreruptă de inferfon încă o dată.

”Doamnelor vă rugăm să continuați cu aștepați până ce vă vine angajatul să vă pregătească.Vă rog să vă țineți mâinile,picioarele și alte obiecte pentru voi”

Observ cum întregul hol pică într-o liniște de cavou și ușa de la capătul holului de deschide și  înăuntru pășește un bărbat cu niște ochi care îți taie respirația,un mop de bucle maronii și o cămașă albă cu o cravată neagră.Ochii lui erau răi și negrii alături de un rânjet care să li se potrivească.M-am uitat la el cu atenție și el merge în continuare ținându-și mâinile în spate.

Urmărindu-l din spate erau mult ,mai mulți oameni,îmbrăcați similar dar nu la fel de formal.Am observat că toți erau bărbați.Unii păreau mai bătrâni și unii păreau tineri.Toți își fac ușurel drumul pe hol oprindu-se la fete,cel care se oprește exact în fața mea îmi asum că este CEO,se oprește și se întoarce cu fața la mine.Am înghețat nici măcar nu am respirat iar el îmi dă un mic rânjet și își continuă drumul pe gol.

”Încheietura te rog” M-am mutat captul de la bărbatul înfricoșător și un alt bărbat se uita ,părea să aibă în jur de treizeci de ani și întreabă blonda de lângă mine să întindă încheietura.La început nu am știut ce face,până ce îi scanează brațul cu micul dispozitiv și scutură din cap către ea să îl urmeze spre o ușă la celălalt  capăt al holului.