Made in England |HS//AU//Tradusă|

Capitolul 21

MADE IN ENGLAND-Capitolul 21

Mă simt ca şi cum într-un final pot respira.Nu mă mai simţeam sufocată în cabină şi nu mă simţeam ca şi cum mergeam pe coji de ouă în jurul lui Harry.Se simţea ciudat de bine.Harry şi cu mine liniştiţi;Totul pare să fie perfect,dar ştiu că ceva va veni să strice totul.Nu ştiu ce sau cine era,dar am acel sentiment în adâncul meu,că fericirea noastră nu o să duereze mult.

Degetele mele treceau uşor prin buclele grele ale părului sau în timp ce capul său era pe pieptul meu şi braţele înfăşurate în jurul taliei mele iar el se uită la televizor.Întreaga  cabină era liniştită şi aerul din jurul nostru nu era enervan;era liniştiti.Cine ştia că să îl iubesc era biletul meu spre fericirie ?Eram extrem de fericită cum lucrurile merg între noi,dar încă mai am un lucru în minte.Acum că suntem egali şi  în termeni buni m-ar lăsa să plec?M-ar lăsa să mă întorc la familia mea?Sunt atât de multe lucruri pe care vreau să îl întreb.

„Te pot simţi gândindu-te”

Vocea lui era răguşită de la stând în linişte pentru o perioadă atât de lungă de timp şi eu tresat la ton.Mă uit la el,ochii iluminaţi de lumina ecranului televizorului şi oftez.Nu era nimic de care să se îngrijoreze pentru acum,dar dacă chiar îi pasă de mine o să ia asta în consideraţie.Poate că o să observe că nu fac diferenţă fie că sunt aici cu el sau că sunt în Londra cu familia mea.Poate că va înţelege.

Poate...

Ca de obicei,presupunerile mele sunt greşite.Minutul în care cuvintele „Vreau să merg să îmi văd familia” ies din gura mea Harry imediat se tensionează şi mijeşte ochii la mine.Era complet înfara discuţiei acum.Nu conta dacă îl urăsc,sau dacă îl iubesc,el vroia să mă ţină doar pentru el.Eram nervoasă la reaţia lui.Eram nervoasă la modul cum sprâncenele lui se unesc,cum buza sa este uşor luată între dinţi,eram evident nervoasă la modul cum a spus „nu” ca şi cum întrebarea l-ar fi ofensat.

„Deci asta este ce faci?” Spune ridicându-se „Mă faci să cred că te iubesc ca să mă poţi părăsi?”  Mârâie.Lucru care nu era adevărat în totalitate.Nu aveam intenţii să îl părăsesc pe Harry în urmă,doar chiar duceam dorul familiei mele.Chiar dacă îl iubesc pe Harry încă este o gaură imensă în inima mea şi faza era că îmi era dor de familia mea.Aveam nevoie de familia mea.De ce nu înţelege asa?

„Asta nu este adevărat” Spun panicată „Vreau doar să îi văd,să văd ce mi fac să le aud vocile.Asta este tot ce vreau” Mă întind să îl ating.El pare să se gândească la asta şi am lăsat micuţa minge de speranţă să se ridice în stomac.El doar se plâncea şi asta este tot ceea ce puteam cere.Dacă spune da?

„Îi vom suna” Spune întinzându-se după telefonul lui care stă neatins întreaga zi pe  noptiera mea „Dacă nu răspund nu mai avem această discuţie.Dacă răspund,mergem să îi vizităm” Sune dându-mi telefonul.Totul părea prea real.Mâinile mele tremurânde ţin telefonul şi formez repede telefonul părinţilor mei şi ţin telefonul la ureche.Îmi rodeam unghiile ,inima îmi bătea puternic în piept şi în linişte sper şi mă rog că vor răspunde la telefon.Imediat ce sunatul se opreşte sunt pregătită să le aud vocile.Fericirea trece prin mine,dar nu cum am sperat.

„Sunt aţi sunat la familia Robinson-„

Isbesc telefonul în palma lui Harry,nervii transformându-se în lacrimi de distreţe şi stau pe spate în patul meu dând ce-i mai bun să  îmi calmez duerea din piept.Nu au răspuns.Nu o să îi mai văd.Multe lucruri trec prin mintea mea,corpul lui Harry se pune lângă al meu,care era amorţit şi stă pe pat.El mă şterge sub ochi şi îşi aduce capul să mă sărute pe obraz.Eram incredibil de tristă.Nu cred că voi trece peste asta  o vreme.

Discuţia despre a îmi vedea familia asta închisă.Harry a făcut un fel de pariu.Am pierdut şi şansa de a îmi vedea familia iese din discuţie.Expersia facială a lui Harry era un pic de milă „Am vrut doar să îi văd” Plâng în palmele mele.Harry îmi mângâie spatele uşor iar lacrimă după lacrimă se scurge pe faţa mea.

   

    

   A făcut-o exppre.

Încă 2 capitole....