Made in England |HS//AU//Tradusă|

Capitolul 20

MADE IN ENGLAND-Capitolul 20

Durerea din pieptul meu durează câteva zile.Ziua vine și trece.El mă verifică,întreabă dacă îmi este foame sau sete,dacă mă simțeam bine,dar el primește doar liniște.Nu puteam să îi vorbesc chiar dacă vroiam.Simțeam că toate sentimentele mele s-ar vărsa prin buzele mele dacă le deschideam.El pare să fie în regulă cu asta pentru că pleca din camera mea închizând ușa ușo și niciodată deranjându-se pentru restul zilei.

În ziua a treia a orice se întâmplă între noi l-am simțit în patul meu.I-am simțit brațele înfășurându-se în jurul meu și pe cât de mult vroiam să îl îndepărtez,să strig și țip că nu vroiam să mă atingă l-am lăsat să stea.Am primit căldura corpului său,am realizat sentimentul de mulțumire pe care mi-l să când el presară săruturi mici pe ceafa mea și mă preseazî pe el.Și așa,am plâns.Lacrimile fierbinți se rostogoleau pe fața mea în liniște,nasul meu curgând iar eu mă încurajez să nu îl las să mă vadă rănită datorită întregii situații.Ceea ce știam,îi arătam mai multă durere cu fiecare zi ce trecea/

În ziua  a4-a era o sâmbătă iar Mr. Styles vine în camera mea și mă întreabă aceleași lucruri,dar această dată când nu răspund el închide ușa în urma lui și stă cu mine în liniște.Vroiam să îl întreb dacă era ceva de care avea nevoie.Nevorvbind în ultimile zile a devenit ceva normal și aproape se simțea ca și cum nu aș putea să o fac.Încă eram rănită,da,eram.Niciodată nu am simțit acea usturime în pieptul meu,până acum.Mă simțeam jenată.Nu i-a plăcut ce i-am oferit?

Era prea mult de gândit și durerea de inimă implicată în această situație și vroiam să se oprească.Nu vroiam să nu simt nimic.Nu vreau să mă simt rănită,vroiam să mă simt fără griji.Nu vroiam să îmi peste la ceea ce simte el că este o greșală,că nu vrea să mă atingă în acea manieră.Vroiam.Vroiam mâinile sale pe bine.Nu dădeam vina pe alcool la ceea ce a făcut.Era un clișeu prea mare.Eram destul de mare să fac singură deciziile pentru mine și să iau responsabilitatea pentru deciziile spuse.Nu eram ca el.

Am fost crescută să iau resporsabilitatea pentru orice fac în viața mea.Până ce am venit aici și mi-am pierdut propriul sens și vroiam să îl urăsc pentru asta.Nu îl puteam urâ.Nu mi-aș permite pentru că am un sentiment diferit în interior și împingea acel gând.Pot simțit și adânc în stomac,în interiorul meu oricând mă regândesc la totul.

El doar stătea acolo,corpul lui suplu acoperit de o cămașă.părul lui crește zi cu zi.Vroiam să îmi trec degetele prin el dar mi-am amintit prin ce moment trecem.Dacă i-ar păsa față de mine pe cât îmi  spune nu m-ar trata în acest mod.În acest moment mă simt ca și cum nu mar vrea.Mă simt ca și cum ar trebui să fiu în regulă cu asta,văzându-l ca pe răpitoul meu și eu eram captura lui.Nu eram okay cu asta.Sigur nu eram okay cu asta.

M-am atașat de el;o afecțiune certă care devine mai puternică cu zile ce trec.Îmi doresc să pot schimba sentimentele,dar din nefericire nu se poate.Îmi doresc să pot fi ca el.Să nu îmi pese de nimic din lume și să îi rănesc sentimentele pe cât de mult el le-a rănit pe ale mele.El și-a cerut scuze și mi-a explicat ce a spus.Nu poate vedea că sunt rănită?

”Nu mă iubești,nu?”

Acestea sunt primele cuvinte pe care le aud din acele buze frumoase ale sale.Acele cuvinte care îmi face pieptul să se strângă și corpul să tremure.Nu știam ce să spun.Am început să întreb.La naiba,char am întrebat.Îl iubesc?”Nu știu” Am răspuns.Inima mea cade în stomac iar el se ridică de pe partea de pat unde stau întinsă.El se apleacă și se uită în ochii mei,lingându-și buzele și ridicând o mână gentilă spre fața mea.

L-am lăsat să îmi mângâie obrazul,coprul meu încălzindu-se imediat și un mic zâmbet apărând pe buzele mele ”Mă iubești” Declară trecându-și degetul mare peste buza mea inferioară către maxilarul meu.Am scuturat din cap,nevrând să mă mai lupt.Evident că vede în mine și nu vroiam să întreb ”Spune-o” Cere.Vocea lui era puternică și dură.Eram prea timidă.Nu vroiam să o spun tare.”Spune-mi iubire.Spune-mi că mă iubești.” Spune mișcându-se în poziția lui și ușor prinzându-mi bărbia.

”Eu,um,te iubesc...” Mă opresc luându-mi ochii de pe el și curățândumi gâtul.Nu simțeam corect să o spun.Nu știam cum se simte dragoste.Nu știam dacă sunt îndrăgostită de el,dar știu că sunt pe aproape.Un rânjet trumfător în apare pe buze și se ridică în picioare.

”Spune-o cu îndredere” Șoptește cu același zâmbet pe fața lui.

”Te iubesc” Repet.

”Nu pari sigură” Spune ridicându-și sprâncenele într-o încruntătură.

”Sunt sigură” Scutur din cap .”Am terminat cu ghicitul” Spun uitându-mă în jos.

”Asta este bine,iubire.Foarte bine”

+++++++++++++++++

Încă 3 capitole și terminăm...prima carte.

P.S. Imi pare rau de intarziere...