Chapter 2 "The book"

1.1K 68 0
                                    

-Aida, vii azi?!- strigă din nou mama.

-Ah, vin acum!

Cobor jos și dau de o sufragerie plină de cutii și iar cutii. Pe una mai mică nu o observ și mă împiedic de ea, căzând pe jos iar aceasta se răstoarnă și din ea iese o carte veche. Foarte veche și foarte prăfuită.

Mă ridic și o iau de jos. Suflu praful de pe ea, acesta împrăștiindu-se în aer. Tușesc puțin, după observ că are un miros înțepător, specific cărților vechi și după inspectez coperta în amănunt. Nu scrie nimic indentificabil mie. Doar niște litere ce par să privină din limba arabă. Dau la prima pagină și văd că scrie din nou același 'titlu' ca și pe copertă, dar mai jos văd că scrie și în engleză, deci pot indentifica conținutului cărții. Scrie cu litere groase, negre dar puțin șterse datorită trecerii timpului, "Killers' Rules and Laws". La ce naiba se referă regulile și legile criminalilor?

O aud pe mama venind din bucătărie așa că ascund repede cartea la spate ca să nu o vadă.

-Oh, în sfârșit ai hotărât să vii!- spune mama cu vocea ei enervantă.

-Mda...-spun eu în sictir, dându-mi ochii peste cap.

-Nu-ți mai da ochii peste cap atât și ia cutiile cu lucrurile tale și așază-la în ordine în camera ta.- îmi ordonă ea.

-Da, să trăiți!- spun făcând un gest milităresc cu mâna.

Mama pleacă înapoi în bucătărie iar eu respir ușurată. Iau cutiile ce-mi aparțin și pun cartea într-una din ele ca să nu se vadă. Urc cu ele în camera mea și le las pe jos. Îmi încui ușa de la cameră, iar cartea și mă trântesc în pat cu ea în mână.

Încep să o răsfoiesc și observ că restul cărții este în engleză. Bingo! Nu știu de ce, dar cartea asta îmi stârnește curiozitatea extrem de mult. Parcă o voce din capul meu îmi spune s-o citesc, că mi-e menit să știu conținutului eu.

Dau la pagina 3, acolo unde scrie REGULILE CRIMINARILOR:

1. Niciodată nu omorâm un criminal.

2. Îi ajutăm pe cei ce au crima în sânge să își îndeplinească scopul.

3. Nu omorâm femeile însărcinate sau copiii sub 10 ani.

4. Nu ne pare rău de crimele făcute.

5. Nu mergem să comitem o crimă la casa destinată altui criminal.

6. Folosim doar un cuțit.

7. Nu ne împrumutăm cuțitele.

8. Nu spălăm niciodată sângele de pe cutițe.

9. Nu lăsăm cadavrul la locul crimei, ci îl ducem într-o pădure.

10. Nu ne sinucidem.

Scrisul era foarte mic, eu deabea reușind să-l văd. Nici în Biblie nu scrie așa de mic!

Am continuat să citesc până la pagina 153. Paginile erau foarte subțiri, uzate și de culoare ușor gălbuie.

După nu am mai rezistat din cauza oboselii și am căzut în lumea viselor, dar nu înainte de a ascunde cartea sub pat ca să n-o găsească nimeni.

Missed Bus-Jeff the Killer F.F.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum