'' Beautiful monster ''

Capitolul 7

                                                       Capitolul 7

        Și-a trecut mâna prin buclele brunete lăsate în valuri pe spate și s-a privit încă odată în oglindă. Rochia roșie creată de Donna Karan lăsa la iveală talia subțire de viespe, fiind asortată la o pereche de sandale aurite ascunse sub matrialul frumoasei ținute. Și-a luat colierul fin și scump de pe masa oglindei ca mai apoi să și-l așeze la baza gâtului. Un inel finuț stătea și el pe inelarul mâinii drepte, iar încheieturile mâinilor erau pur și simplu lipsite de vreo bijutierie scumpă și elegantă. De data asta a preferat să poarte o pereche de cercei minusculi din diamannte pentru a nu ieși din tipar.

       S-a deplasat până la fereastra acoperită de materialul din mătase alb și l-a dat la o parte. În fața sa se ivea deja noaptea ce făcea deja primii pași, iar oamenii de pe stradă se grăbeau nelăsându-se prinși de întuneric. Privea cum frunzele stejarului din fața hotelului părăseau sacadat crengile bătrâne, lăsându-le acum neprotejate și singure, cum se simte ea în această clipă. A privit ceasul de pe perete ce indica deja 18:00 și a tras perdeaua pentru a acoperi geamul.  Și-a strâns încet telefonul de pe marginea patului, oglinda de pe noptieră și le-a ascuns în plicul auriu din mâna ei. Timpul expira ușor și cât de curând mașina trebuie să apară în fața hotelului.

       A luat liftul pentru a coborî în holul principal până la așteptarea șoferului personal și s-a așezat pe unul din fotoliile din piele albă. A privit cum oamenii intrau grăbiți în hotel sau cum cuplurile se grăbeau spre sala de vizavi pentru luarea cinei. Holul se elibera greu, oamenii cu valize erau peste tot, iar cei de la recepție de abia făceau față noilor veniți. E genul ăla de hotel de lux, dar de asemenea foarte scump, imaginea asta i-a tot stat în cap din momentul în care a intrat pe această ușă, acum fix 24 de ore. Doamna Victoria i-a făcut rezervarea de ceva timp, luându-i chiar una din cele mai mari camere din hotel, dar de fapt, ea nu avea nevoie decât de-un colț de cameră pentru a-și putea pune gândurile în ordine.

-  Bună seara!

       Vocea domnului McCall se aude la doar doi pași lângă ea, iar ochii ei verzi l-au surpins imediat. S-a ridicat încet, ajutată de domnul îmbrăcat la un costum negru și cămașă albă și s-au deplasat amândoi spre ieșire. Odată ieșiți afară, briza vântului i-a răcorit pielea ușor bronzată și a înaintat spre portiera deschisă de către domnul McCall. S-a așezat pe bancheta din piele ușor rece la contact și s-a destins, încercând cu toată ardoarea să-și ia gândul de la evenimentul din seara asta. În această seară va trebui să dea cu ochii de el, să-l revadă după 7 ani în care și l-a imaginat doar în minte. Îi va revedea familia și doar gândul ăsta îi face inima să înghețe.

-  Vă rog, opriți aici!

       Și-a ridicat capul de pe sticla geamului și a deschis portiera mașinii de-un negru lucios. A făcut semn domnului șofer să stea o clipă și s-a ridicat de pe banchetă înaintând spre clădirea din fața ei. Ultima dată a fost aici acum în jur de 6 ani, atunci când s-a decis să se transfere de la această facultate. A preferat facultatea din Elveția deoarece acolo știa că viitorul ei va suna mult mai bine cum s-a și întâmplat, dar de asemenea va sta la distanță față de el. A durut-o să-și lase în spate familia, dar mai ales bucățile de inimă pe acel raft, acum cel mai probabil ocupat cu niște cărți bune. A pășit încet și cu grijă pe treptele universității și s-a lăsat cu grijă pe una din ele, chiar acolo unde a stat acum mai bine de 8 ani, când l-a cunoscut pe el dintr-o grșeală.

” Dumnezeule, scuză-mă, nu sunt foarte atent!

       Vocea ușor groasă i-a atras atenția și a simțit cum două brațe o culeg la propriu de pe jos. Tânărul din fața ei tocmai se impiedicase de ea pe treptele universității, în timp ce citea din nou cartea pe care a primit-o de la prietena cea mai bună a mamei sale. A fost repusă pe picioare imediat și în momentul în care a ridicat capul aplecat, a dat cu ochii de-un băiat frumos, cu adevărat frumos. Părul brunet, rebel era așezat ușor într-o parte, lăsând la iveală ochii de-un căprui închis. A dat să deschidă gura, dar cineva se pare că i-o va lua înainte.