'' Beautiful monster ''

Capitolul 10

   

                                                   Capitolul 10

     Ea era chiar la intrare în companie stând pe ultima treaptă în timp ce conversa cu cineva la telefon. Purta o rochie neagră Versace cu câteva aplicații aurii pe materialul scump. Avea o servietă din piele neagră în mâna liberă și o geantă pe încheietura mâinii unde vorbea la telefon. Părul brunet și lung era de data asta strâns într-o coasă elegantă aproape de vârful capului. A privit-o din cap până în picioare ca apoi să depășească bariera asta impusă și să coboare din mașină. Purta un costum Armani negru, însă nu în exces de elegant, lăsând de data asta cravata sau papionul să lipsească. În schimb a lăsat doi naturi ai cămășii sale albe de olandă deschiși și asta din cauza căldurii în exces de afară.

- Bună ziua, domnișoară Green!

    A salutat-o atunci când s-a întors pentru a-l privi și a dat amabilă din cap. A urmărit-o cu privirea până a intrat în instituție și a dat cu ochii de femeie blondă din hol, Nicole care stătea la birou și verifica niște acte pentru transporturi. A salutat-o ca de fiecare dată și a luat drumul spre propriul birou, însă nu înainte de a lua un dosar de pe biroul secretarei. A pășit în cutia metalică și a apăsat butonul către etajul unde se afla propriul lui birou, însă nu înainte de a realiza că femeia brunetă a pășit elegant alături de el.

- Ne întâlnim din nou, domnule Hill!

    I-a ațintit fața cu privirea și-n acel moment s-a simțit ca acum 7 ani, ca ultima dată când a văzut-o în acea cameră de cămin, cu lacrimi în ochi și buza tremurândă. A dat din cap și a privit ceasul de la încheietura mâinii ce indica deja ora 07:45, a ajuns mai devreme ca niciodată, oare asta se datorează ei, a faptului că știe că de acum încolo o va găsi aici de fiecare dată când va veni?

- Am auzit că domnul Hill va pleca din oraș la o conferință în Berlin pentru două săptămâni, deci astăzi este ultima întrunire cu tot consiliul, nu?

    Vocea i se părea mai diferită ca niciodată. S-a întors către ea și a dat din cap, ca apoi să-i privească buzele date cu un vișiniu închis la culoare. Ochii ei verzi erau încadrați între niște gene negre fără urmă de vreun rimel sau ceva de genul. A observat lipsa cesului de la încheietură ceea ce pe vremuri nu se întâmpla niciodată, era dependentă de ceasul de mână, ba mai mult consideră că era mai important decât un telefon mobil.

- Da, la 08:30  tata  va organiza ultima întâlnire cu consiliul adminsitrativ, va pune pe cineva care să-l înlocuiască pe tot parcursul acestor două săptămâni, dar știm deja cine îi va lua locul, nu domnișoară Fatih?

    S-a uitat peste umărul lui și i-a întâlnit cei doi ochi verzi. A zărit-o zâmbind în colțul gurii și și-a așezat mai bine geanta pe umăr. Nu poate nega că această femeie de lângă el transmite prin toți porii superioritate și aroganță, și acum se întreabă unde a dispărut vechea Faith? Nu-și poate imagina cum a putut s-o iubească pe această femeie, care acum tot ce face este să-și facă apariția în viața lui și să i-o distrgugă puțin câte puțin, doar cu prezența ei. Chelsea? Ce se va întâmpla cu ea dacă află cine este Faith sau ce a reprezentat pentru el în trecut? Știe că a existat cineva înaintea ei destul de importantă sau chiar mai mult pe care nu a putut-o uita ani buni, și știe cât de dureros a fost pentru soția lui să privească în ochii lui, dar el să vadă pe altcineva, nu pe ea.

- Fiecare primește ce merită, nu?

    A auzit-o în momentul în care ușile liftului s-au deschis și ea a pășit afară. A rămas blocat în mijlocul cutiei metalice procesând ce tocmai a spus. Ca și cum i-ar fi promis ceva și anume că el va primi ce merită. S-a dezmorțit încet și a pășit pe hol luând drumul spre biroul său, însă nu înainte de a vedea cum ea ea formează codul de securitate de la propriul său birou, la doar câteva uși dinstanță.

    A pășit în cameră și s-a lăsat pe scaunul din piele albă de la birou. A respirat greu ca și cum ar fi dus o luptă grea în utlimele minute și și-a lăsat geanta pe suprafața dură din fața sa. De fapt tocmai ce avusese o luptă crâncenă cu bărbatul brunet din lift, masculul care a reușit să-i frângă inima acum mulți ani. Nu-i va lua mult și va putea face la fel, pentru că știe că undeva în interiorul lui, acolo într-un colț de inimă încă mai ține la ea, în ciuda faptul că e căsătorit cu o frumusețe cuceritoare. A privit teancul de hârtii din fața ei, realizând în cele din urmă că ar trebui să se axeze pe lucrurile pentru care a venit aici în pricipal, compania Hill's. A tastat nunărul mesageriei și a dus telefonul la ureche ca brusc o voce cunoscută, dar totodată diferită să facă ecou în mintea ei: ” Hei, Faith, sunt Samantha Hunt, fosta ta colega de cameră din facultate, am auzit că ai revenit în oraș și voiam să vorbim. Sună-mă! ”