'' Beautiful monster ''

Capitolul 9

                                         Capitolul 9

    A pășit hotărâtă pe scările companii Hill’s, marea ușă din sticlă s-a deschid atunci când s-a poziționat în fața ei și domnul în negru a salutat-o amabil. Deja în interiorul complexului, imaginea din fața ei rânjea etalându-și luxul în care era înconjurată. Și-a așezat costumul negru Gianfranco Ferre și-a înaintat spre biroul femeii din centrul încăperii. Tânăra blondă o privea cu subînțeles în momentul în care frumoasa brunetă s-a așezat pe scaunul din fața ei. I-a analizat fața rotundă cu buzele roșii și sprâncenele negre, și-a zâmbit amabil atunci când Faith i-a oferit un dosar cartonat. A citit grăbită numele frumoasei domnișoare și-a dat din cap semnând în locul cuvenit.

-  Biroul dumneavoastră este a etajul următor. Numele dumneavoastră este scris pe ușă. Puteți lua liftul. Semnați aici, vă rog!

    Domnișoara blondă vorbește ca mai apoi să-i întindă un alt dosar unde semnează. A dat din cap amabilă și și-a luat geanta pe umăr înaintând spre lift. A apăsat butonul pentru etajul 1 și-a intrat în cutia metalică. A privit ceasul de la încheietură și a citit cifrele indicate: 07:07, e o persoană monotonă și foarte organizată, probabil de asta se plimbă de una singură pe holurile acestei companii.

-   Bună dimineața, domnișoară Green! Bine ați venit!

-   Bună dimineața! Mulțumesc!

     Un domn înalt, robust îi zâmbește și-o salută, ca ea să-i răspundă în același mod. A trecut de el înaintând grăbită spre biroul ei. De-a lungul holului nu prea observase mult birouri, poate doar două sau trei, unul al doamnei Chelsea, soția lui Alexander și chiar biroul lui. A evitat să deschidă ușa și să vadă locul unde el își petrecea cea mai mare parte din timp, și-a mers țintă spre propriul ei birou.

     Cum a și deschid ușa, albul imaculat ce îmbrăcata absolut întreaga încăpere îi îmbată privirea și zâmbește fericită la vederea reușitei ei. La doar câțiva pași depărtare stă exact pe biroul vopsit în alb un buchet imens de lalele albe, chiar și vaza are aceeași culoare. Îi place albul, o liniștește și-i dă siguranță și mai presus de toate inocență, precum negrul care îți induce o stare rece, tristă și recalcitrantă.

-   Sper că am făcut o treabă bună!

     Doamne Victoria se apropie de ea și-o cuprinde de după umeri strângând-o la pieptul ei. Îi era dor de asta oarecum, de apropierea dintre ea și mătușa sa, de cineva care să-i asculte nemulțumirile și dorințele, cineva care să știe cât de capabilă este să calce pe toată lumea în picioare în ciuda chipului său inocent.

FLASHBACK

Părul brunet era prin într-un coc dezordonat, iar jacheta maro era moțită de câte ori a fost trasă peste trupul ei firav. Înainta grăbită printre lumea la rândul ei agitată. Ceasul tocmai indicase ora 02:34, iar ea se plimbă singură prin aeroportul Geneva. Și-a tras valiza după ea și-a lăsat-o sprijinită de-un perete de lângă un ghișeu. S-a așezat pe unul din scaune și a privit ecranul telefonului. În următoarea clipă i-a scos cartela și-a aruncat-o la cel mai apropiat coș de gunoi. Atunci când își va lua un număr nou își va suna părinții să-i anunțe că a ajuns bine.

-  Faith, Faith!

     Doamna blondă îi face din mână și-a ea se ridică brusc pentru a merge în întâmpinarea ei. Purta una din rochiile alea scumpe de la Dior, având părul blond până la umeri. Ochii albaștri o priveau cu compasiune și-n momentul în care s-a apropiat a strâns-o tare în brațe. Cât de bine este să stai în brațețe cuiva drag, îi lipsește asta de ceva vreme. Chipul lui ia- trecut ca o fantomă prin fața ochilor. A răsuflat brusc închizând ochii de-un verde intens pentru a alunga amintirea dureroasă din sufletul ei.