'' Beautiful monster ''

Capitolul 3

                                                  Capitolul 3

   Mașina luxoasă de culoare neagră parcase deja în fața companiei Hill, tânărul îmbrăcat în costum coborâse și el în cele din urmă. De data aceasta era singur, soția lui Chelsea a preferat să apară mai târziu deși era șefa a departamentului numit contabilitate. Astăzi trebuia să treabă pe la o casă de modă să-și achiziționeze o rochie pentru evenimentul de peste o săptămână. Atunci când noul asociat al firmei avea să-ți facă apariția. Brooke Green, numele ăsta îi dădea o ușoară nesiguranță, auzise de ea, de tânăra care reușise să facă milioane de euro la o vârstă fragedă pentru lumea afacerilor. Deși auzise de ea, nu o văzuse niciodată, nu era genul ăla de persoană la zi cu știrile, dar din câte auzise de asemenea, domnișoara Green nu-și făcea apariția la evenimente sau să acorde vreun interviu.

   Ușa clădirii s-a deschis lăsând la iveală oamenii care mișunau ca niște furnici pe holurile marii companii. Era agitație mare, toți se pregăteau pentru venirea noului asociat și singurul de asemenea. Cu toate astea, știa că peste un an sau doi cel târziu, el va avea să conducă tot acest complex imens, acești oameni și această afacere de familie. Deși firma există de mai bine de 20 de ani, asocierea cu părinții lui Chelsea acum 7 ani i-a prins bine, însă acum 2 ani, familia soției sale a vândut tot și au ales să părăsească teritoriul ce poartă numele de Houston.

- Bine ați venit, domnule Alexander! Vocea lui Nicole, secretara care făcea legătura între departamente l-a salutat, iar el a dat ușor din cap în semn de respect. Și-a așezat dosarul din mâna dreaptă pe biroul tinerei blonde și și-a scos telefonul din buzunarul pantalonilor.

-  Ce e cu noua mobilă? Și cu toată aglomerația asta? Tânărul brunet și-a ridicat capul din telefon și a întrebat-o pe Nicole care în acel moment așeza niște  acte importante pentru departamentul de finanțe. E multă munca ca și secretara principală, dar nu se putea plânge și salariul său e pe măsură.

   Femeia de 28 de ani și-a ridicat capul în momentul întrebării și și-a învârtit privirea prin încăpere. În acel moment pe ușa din spate a camerei intrau niște angajați care duceau cu greutate niște piese noi de mobilă. Erau acoperite cu niște materiale din plastic de culoare gri, ceea ce nu permitea să se vadă ce culoare au noile proprietăți.

-  E noua mobilă pentru domnișoara Green, noua asociată, îi amenajează deja biroul. Ea i-a comunicat  bărbatului frumos din fața ei, lăsând ca ochii de-un albastru spre gri să-i analizeze expresiile. – Doamna Green a amenajat totul. E chiar pe același coridor cu dumneavoastră, domnișoara dorea să fie cu vedere la mare. A continuat să explice, iar privirea lui s-a încruntat ușor.

   A aprobat-o ușor din cap în timp ce-i mulțumea pentru pentru detalii, ca mai apoi să se retragă spre liftul din fața lui. Îl așteaptă o zi lungă de muncă, doar este director adjunct și cât de curând directorul general al acestei companii. Nu ăsta a fost visul lui din totdeauna, nu ce are acum au fost cândva visurile lui sau măcar ceva din ele. Dorea să devină avocat, dar împins de la spate de către părinții lui au ales altă facultate. Însă cum putea el să devină avocat când nici măcar nu și-a putut lua apărarea în fața propriilor părinți. Însă nu regretă că nu a ajuns avocat, nu atunci când a cunoscut-o pe ea. Dacă nu ar fi ajuns acolo, nu ar fi avut șansa s-o cunoască și m-ai ales să-i fie iubit. Doar gândul că putea să nu o fi cunoscut îi provoacă neliniște în suflet, cât de gol i-ar fi fost sufletul fără ea.

   Ușile liftului s-au deschis larg în fața tânărului scufundat în amintiri, asta distrăgându-i atenția că a ajuns în locul unde trebuie să fie. A pășit scufundat și mai tare în amintiri, oprindu-se brusc în momentul în care ușile de la o imensă încăpere se deschise în fața lui. Era fostul birou al tatălui său, asta se întâmplase acum 2 ani, de atunci acea încăpere a rămas goală, la fel de goală ca propriul suflet. De data această a intrat încet admirând noua mobilă de culoare albă care era așezată într-un mod simplu, dar totodată sofisticat. Tot ce se afla în acea încăpere era alb, chiar și lemnul pe care călca. Singura pată de culoare era fereastra ce te lăsa să ai o priveliște asupra mării ce se afla în spatele companiei. Aceeași priveliște se afla și în propriul lui birou care nu e totul asortat în alb, doar că dintr-un alt punct de vedere.