Basm Modern - "Iubirea Nemuritoare"

Capitolul VIII

Rememorare

Inorogița se întoarse îmediat, zburând cu viteza vântului și a gândului până în mijlocul pădurii și înapoi. A scuipat o pietricică pe care o ținuse între dinți și îndreptând cornul spre ea, o lumină puternică face piatra să se mărească. Kir s-a întors și el cu scoarța de copac. Fierarul, cu un ciocan magic dă de două ori în piatră și se preface în 7 bucăți la fel. Le bagă pe toate de-odată în foc și le dă o formă de sabie cu două tăișuri de culoare roșie. Ia și lemnul din copacul nemuririi și-l cioplește cu un cuțit fermecat, dându-i formă de mâner de sabie. La final, dintr-o piele de mistreț cu 4 colți ne face 7 teci. Am luat o sabie să o o văd cum e și-n ciuda dimensiunii era ca un fulg de ușoară. Fierarul mi-a zis:

- Ia dă în nicovala aia cu ea.

Așa am și făcut, tăișul sabiei trecea prin nicovala masivă de fier ca cuțitul prin brânză. Totul ne era mai ușor acum, trebuia doar să vedem ce avem de făcut, așa că am plecat imediat la eroi.

La Țugulea în palat, la masă, stăteau eroii și întocmeau diverse planuri, urmărind să vadă ce au în cap și cum o să-i atace. Le-am adus săbiile și i-am întrebat:

- Ce ați găsit, regilor?

- Nimic deocamdată, zice Țugulea, cel mai probabil o să ne atace pe rând, să se răzbune sau nu o să atace fiecare dușman pe cel ce-l urăște și o să-l ia pe altul care nu știe cu cine are de-a face.

- Atunci hai să stabilim ce face fiecare, că tot suntem toți, zice Ileana.

- Zmeioaca pământului zboară mai rapid decât orice cal de-al nostru și suflă foc, zice Țugulea.

- Ruda lui Barbă-Albastră, are o forță cu mult peste a unui om și dinții mai ascuțiți decât orice sabie, așa că protejați-vă beregata, zice Rescia.

- Călugărul poate transforma pe bărbat în femeie și invers, zice Ileana, așa că pregătiți-vă să fiți mai slabi sau mai tari, în special tu și eu, Rescia.

- Cei trei zmei pot fura luna și stelele, creând confuzie, iar dibăcia lor în a mânui orice armă pământească întrece pe mulți eroi, zice Greuceanu, iară soțiile lor se pot transforma în orice de pe pământul ăsta, așa că nu vă luați după miraje.

- Spânul e foarte dibaci, te poate înșela ușor și are o răutate acerbă, zice Harap-Alb.

- Iar Făt-Frumos, zic eu, are un dar dat de la părinți, nu renunță așa ușor și dibăcia lui și viclenia întrece orice zmeu, în plus, calul său, care acum e al meu, l-a învățat multe lucruri cu care ne poate veni de hac, așa că nu-l lăsați să scoată nimic din geantă.

- Chiar așa este, zice o voce, chiar mai citit bine.

Se auzi vocea unui tânăr care intră pe ușă. Era Făt-Frumos care avea chipul de altădată, dar pielea îi era înegrită și albul ochiului sângeriu. Zice acesta:

- Mă bucur că ai obținut nemurirea, putea să fie a mea.

- Ce s-a întâmplat cu tine atunci? întreb eu.

- Doar rele, zice el, m-am trezit confuz după o zi, te-am căutat pe tine și pe calul meu, dar nu v-am găsit, m-am dus la poarta nemuririi și gardiana mi-a spus că a venit deja Făt-Frumos și să plec de acolo, în acel moment mi s-au întunecat mințile și m-am aruncat într-un lac.

Uitându-mă mai atent, hainele îi erau ude și din cizme îi ieșeau apă.

- Ai dreptate, Petre, chiar e periculoasă geanta mea, zice în timp ce scoată o pană, aveți mare grijă și duce-ți-vă și la Prâslea și Ispi, nu se știe ce se poate întâmpla.