Basm Modern - "Iubirea Nemuritoare"

Capitolul X

Făt-Frumos

Deasupra Cetății Nemuririi se arată încă un zmeu, pe spatele lui stând Făt-Frumos și călugărul. De picioarele zmeului atârnau în niște lanțuri, legați, Vodă și Cotoșman. Iar în spatele acelui zmeu stătea un alt zmeu de 3 ori mai mare decât cel dintâi și mai mare decât toți pe care i-am văzut, cu niște ochi mari și roșii. Pe spatele lui stătea o babă, urâtă cu negi și nasul mare. Era vrăjitoarea ce i-a adus la viață pe cei răi. Am strigat:

- Hai aici jos, Făt-Frumos, să-ți arăt ce înseamnă nemurirea.

- O să vezi și ce înseamnă moartea, zice el pe un ton superior.

Vodă și Cotoșman care erau adormiți se trezesc. Vodă își scoate colții și roade lanțul acela, apoi se preface în liliac și vine la noi. Cotoșman se face muscă și iese, de asemenea, din lanțuri. Cotoșman foarte îndrăzneț zice:

- E prima dată când te văd, tinere nemuritor, am auzit multe de tine, dar nu te știam așa viteaz.

- Mulțumesc, eroule, zic eu, și eu te văd pentru prima dată.

Cât zăboveam noi să vorbim, Ileana trimite o săgeată și nimerește călugărul în frunte, dându-l jos de pe zmeu. Acesta cade între noi și Ileana scoate sabia, zicându-i:

- Mi-ai dat o soție frumoasă, copii frumoși, dar după ce ai murit, ai luat odată cu tine bărbăția mea, viața soției mele și mi-ai speriat copii. Acum du-te!

Și zicând asta îi înfige sabia în cap. Toți revenindu-și la normal.

A rămas doar Făt-Frumos, care vine și el aici. Toți scot săbiile, dar le zic:

- Pe loc repaos, eu sunt cel pe care-l caută.

- Ai aspirații mari, zice Făt-Frumos, cum vrei să rezolvăm situația?

- Eu sunt dispus la orice, zic eu.

Făt-Frumos scoate sabia și zice să mergem în pădure, acolo trebuia să stăm amândoi să nu se repete ceea ce a făcut Harap-Alb. În padure eram doar eu, Kir, Făt-Frumos și calul lui. Ne punem amândoi pe cal și el își scoase din desagă o batistă cu nisip și o suflă spre mine, mă protejez cu brațul, dar calul meu începe să necheze furios trântindu-mă la pământ. El fuge de mine pufăind și mâncând scoarță de copac. Când îndrept privirea spre Făt-Frumos o văd pe Geea în fața lui, cum îi ținea un cuțit la gât și pe zâna Geei legată în lanțuri. Făt-Frumos zice:

- Haide, apropie-te, să vedem dacă mor eu sau mor cele două.

Mă apropii de el, am zis că-i doar iluzie și că ele două nu sunt reale. Dar Geea strigă:

- Nu veni! Nu suntem fantasme sau alte lucruri, ne-a scos din cetate și suntem vulnerabile, nu face asta.

- Hai, eroule, zice Făt-Frumos, aruncă sabia aia.

O arunc și stau pe loc. Calul lui Făt-Frumos vine și mă împunge în stomac lăsându-mă la pământ și dându-mi o copită în nas. Nu-i ating calul, nu făceam nimic ce îi putea pune viața în pericol Geei. Făt-Frumos zice:

- Cum e acum, eroule? Sau tinere nemuritor, cum vrei să te numesc? Oare, Petre? Nu, tu ești doar un hoț, care mi-a furat totul și m-a împis spre cel mai mare păcat al lumii ăsteia. Când am ajuns pe cealaltă parte eram doar eu, singur și chinuit de lipsa nemuririi, ironic, trăind veșnic în abis și hău. Doar dacă îi crestez puțin gâtul iubitei tale devii ca mine. O pot face, dar vreau să te chinui, să vezi cum e, să vezi cum te simți când mai ai puțin până la scopul tău și să ți-l răpească cineva.