Basm Modern - "Iubirea Nemuritoare"

Capitolul VII

Sentimentul trezit

Le-am zis eroilor să plece, inclusiv lui Kir, să mă aștepte la gura peșterii, fiindcă simțeam în inima mea un pui de copac cum răsare cu repeziciune. Vorbele inorogiței mă afectaseră, le simțeam ca și cum mie mi-ar fi fost spuse. Când ei se îndepărtaseră simțeam pielea cum mi se zburlește. O simțeam, era în spatele meu. Geea mă apucă pe la spate de talie și mă ține strâns simțindu-i fruntea în ceafă. Mă întorc la ea și o iau în brațe, punându-mi capul pe umărul ei, vărsând lacrimi. Voia să mă dea la o parte, dar i-am zis printre suspinse: "nu mă alunga că mor". I-am zis după ce m-am calmat, șoptit, la ureche:

- Nu am știut niciodată care mi-e scopul, am zis că-i nemurirea, fiindcă acel copil al tău mi-a spus.

- Nu e copil, blegule, zice ea, este o zână ce într-o zi a poposit în cetatea mea, urmărită fiind de un mistreț. Am primit-o și a zis că ea nu are casă. I-am permis să stea aici pe veci, că și-așa eram singură. Apoi, i-am dat misiunea de a-i ocroti pe cei fără casă, iar atunci când a ajuns și la tine, până și ea zis că nu știe de ce, ți-a zis să cauți nemurirea. Tu fiind marcat de ea cu pecete, care era de fapt simbolul meu, în semn că te-am ocrotit, tu ai fost naiv, cu mintea de copil, și ți-a rămas până acum ideea că nemurirea ți-e scopul.

- Așa e, zic eu, nemurirea îmi e scopul, dar nu știam niciodată ce înseamnă, credeam că să nu ți se altereze trupul, să rămâi veșnic neschimbat, dar nemurirea înseamnă o dragoste eternă pe care nu o meritam și nu eram capabil până acum. Tu m-ai iubit mereu, alteță?

- Da, zice Geea zâmbind.

- Doamne, zic eu, atât de prost sunt. Nu mi-am dat niciodată seama de ce mă sarutai în fiecare zi, credeam că-i semnul tău să-mi verifici puritatea.

- Doamne, copil prost, zice ea, nu știai atunci nici ce înseamnă un sărut? E un simbol de dragoste între două persoane, nu ai văzut la nimeni până acum?

- Sincer, zic eu, am văzut doar la un rege nebun care-și săruta fiica, dar aia nu era normal, nu?

- Nu, zice ea răstit.

- Doar acolo și la noi doi, dar nu știam ce vrei să-mi spui.

- Taci doar, zice ea.

Mă mai sărută odată, de data asta simțeam o căldure și o afecțiune sinceră pentru Geea.

- Vai, zice ea, amărăciunea buzelor tale de atunci, care mi se păreau totuși cel mai dulce gust din lume, acum s-au schimbat, au gustul ambroziei, te-ai purificat, ai aflat ce înseamnă devotament, prietenie și iubire.

- De ce ai venit aici, de ce nu mi te-ai arătat în vis?

- Nu voiam să îți întâlnesc doar sufletul, te voiam ca trup și suflet, într-o uniune perfectă, exact cum ar trebui să fim până la sfârșitul vecilor. Dar mai ai treabă, nu s-a terminat, iar acum trebuie să-ți pui în față calitățile ce le-ai dobândit. Fii încrezător, ai grijă de prietenii tăi și în general de oameni, mai apoi, de fiecare dată păstrează-mă în minte, ca pe o iubire veșnică și nemuritoare.

Am plecat, mai bucuros și nerăbdător ca nicodată. Mă așteptau prietenii mei, întrebându-mă ce s-a întâmplat. Le-am zis:

- Mi-am găsit puritatea!

- Cum? întreabă Ispi.

- Prin iubire, cel mai pur sentiment, zic eu, pe care nu-l înțelegeam și nu-l știam până acum.

- Deci mi-am îndeplinit misiunea, zice Ispi cu un zâmbet sincer pe buze, de acum pot să mor.

- Nu încă, îi zic eu, mai avem încă 5 eroi de ajutat, până acum a fost: Faurul, Greuceanu, tu, Rescia și Iren.