ℽ⌾Ⴎ'ℛℰ ℳⅈℕℰ » ℳℽℊ ✓✓

25)

-Am făcut dragoste cu el! *țip ridicându mă, câteva lacrimi făcându-și apariția în ochii mei*

În acest moment, fața lui arăta multe stări..dezamăgire, furie, nedumerire, tristețe.. Nici eu nu mai știam ce să fac sau ce să zic.

-E o glumă? *întreabă el apropiindu-se de mine*

Am dat negativ din cap plecându mi capul și am lăsat câteva lacrimi să-mi părăsească ochii.

-Îl omor. *spune el nervos și pleacă rapid spre ușă*

-Yoongi, nu!

Am fugit la el și l-am prins de braț, trăgându l în brațele mele.

-Te rog, te rog, nu.. Nu face asta.. *spun suspinând și el mă împinge*

-O să vorbesc personal cu Taehyung. *spune el și vrea să plece, dar îl opresc din nou*

- Nu, nu, nu, nu.. Nu vreau să faci ceva prostesc-

-Ce aș putea să fac prostesc, Jade?! *spune el împingându mă din nou* Nenorocitul ăla a făcut dragoste cu tine! Ce vrei să fac? Să stau cu mâinile în sân!?

-Nu vreau să te pierd.. Nu vreau să mai stăm separați încă câțiva ani buni dacă faci ceva.. *spun abia vorbind din cauza plansului* Te rog, rămâi cu mine!

El s-a uitat neutru la mine și m-a tras în brațele lui. L-am îmbrățișat strâns și ne-am îndreptat spre canapea.

-Îmi pare rău.. E numai vina mea pentru tot ce se întâmplă. *spun având capul pe pieptul lui*

-Nu e vina ta. Nu mai spune asta.

-Te rog să nu faci ceva..

-Tu chiar crezi că Taehyung v-a scăpa așa?

-Ce vrei să faci atunci?

-Să îi arăt cu cine s-a pus.

-Așa cum ai făcut acum 5 ani? *întreb încet, privind în jos* Lasă-l în pace. Important e să rămânem împreună, eu, tu și Yoora.

M-a strâns mai tare în brațe și după câteva secunde, soneria s-a făcut auzită. M-am ridicat de pe pieptul său și am înaintat spre ușă, Yoongi fiind în spatele meu.

Am deschis ușa și mi-a picat fața când am văzut cine se afla în fața noastră.

- M-Mama?

Lacrimile au apărut rapid în colțul ochilor mei și s-au prelins rapid pe obrajii mei în timp ce părinții mei m-au îmbrățișat strâns, iar ai lui Yoongi l-au îmbrățișat pe el.

- C-Cum? *întreabă Yoongi ștergandu și lacrimile* Cum ne-ați găsit?

-Vorbim înăuntru. *spune doamna Jisoo și eu și Yoongi le facem loc să intre*

Am închis ușa și ne-am așezat toți în living. Mi-am șters lacrimile și mi-am admirat părinții, nu s-au schimbat deloc față de acum 5-6 ani.

-Cum ne-ați găsit? *întreabă din nou Yoongi*

- A fost ciudat momentul în care și tu și Jade ați dispărut fără urmă. *spune tatăl lui* Ne-am dat seama că ați fugit împreună. În ciuda faptului că v-am spus să vă despărțiți-

-Tată! *spune Yoongi apăsat* Nu ne puteți despărți. *spune din nou uitându-se la toți*

-Nu despre asta am venit să vorbim. A trecut atât timp, atât timp de când n-am mai auzit nimic de voi. Nu știam dacă mai trăiți sau nu și v-am căutat atât timp, atât noi cât și familia Min. Acum am ajuns și în Daegu, unde am întâlnit o pe Leigh, care ne-a spus că sunteți aici și ne-a dat adresa. *vorbește și mama*

-Suntem bine. *spun zâmbind slab*

-De ce ați plecat? *întreabă Jisoo plângând*

Eu m-am uitat la Yoongi, el făcând la fel.

-Am avut nevoie de liniște. Nu mai voiam să trăim după regulile voastre. Voiam să ne trăim viața, și uite că am reușit. *spune Yoongi luându-mi mâna în a lui*

Toți și-au îndreptat privirile spre mâinile noastre și au observat verighetele.

-Voi?.. V-ati căsătorit? *întreabă mama având privirea tot pe mâinile noastre*

-Da. Suntem părinți.

Toți s-au uitat șocați la mine, apoi la Yoongi și au început să zâmbească.

-Serios?! *întreabă Jisoo mai mult țipând, venind și îmbrățișându ne*

După o îmbrățișare lungă cu Yoongi și Jisoo, mama m-a îmbrățișat și ea, tata ciufulindu-mi părul.

-Unde mi-e nepoțelul sau nepoțica? *întreabă mama zâmbind*

-Doarme acum. O cheamă Yoora.

-Okay. O vedem când se trezește.

Ne-am reașezat pe canapea și după câteva secunde de tăcere, tata s-a decis să spargă liniștea.

-Nu vă veți întoarce? *întreabă el uitându-se la amândoi*

Din nou eu și Yoongi ne-am uitat câteva secunde unul la altul, apoi din nou la ei.

-Nu știm. *spun eu* De ce?

-Voi trebuia să rămâneți conducătorii firmei. Acum au apărut un băiat și o fată, copiii colegilor noștrii, și au condus timp de 4 ani. Dacă vă veți întoarce, conduceți toți patru. *spune tata privindu-ne trist*

-O să ne mai gândim. *spune Yoongi*

-Mulțumim.

Am zâmbit și am auzit niște pași pe scări iar când m-am uitat am văzut-o pe Yoora coborând. Toți și-au îndreptat privirea spre ea, care a venit la mine și la Yoongi.

-Eomma.. Cine sunt ei? *spune ea frecându-se la ochi*

-Bunicii tăi micuțo.

Mama s-a ridicat și a luat-o pe Yoora în brațe, începând să se joace cu ea, ceilalți alăturându-se. După aproape două ore în care am stat ca o "familie", a venit timpul ca ei să plece.

-Vă rog să vă mai gândiți. *spune tata îndreptându-se spre ușă*

-Vom veni. *spune Yoongi, făcându-ma să mă uit la el*

-- 13k ochișori 💜 --
-- love u all (T_T) --