Vorbele tale,
Pumnale
În inimi
Ce bat naive,
Orbite de tine
Și de frumusețea ta
Ce fură sentimente
Ca o hoață.
Te strecori agilă
În fiecare noapte,
În mintea mea,
În visele mele,
În necunoscut
Și mă faci
Fără de voie
Să te ador.
Mă bântui mereu
Cu privirea ta
De frunze verzi
De cireș
Și cu mersul tău
Agale
De pisică
Și oricât aș vrea,
Și aș încerca,
Nu aș avea puterea
Să te alung de acolo
Fiindcă tu
Ai nouă vieți
Iar eu doar una,
Ce îmi dictează
Să te iubesc!
CITEȘTI
Aripi de ceară
Thơ caPoezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra...
