Au plâns și norii,
Cerul; zarea
Și lanurile
De lavandă
Căci tu, copil
Crescut pe ape
N-ai auzit la timp
Chemarea...
Au plâns și macii,
Crinii; dalii
Și cuiburile
De ciori care
Zburau mereu
Peste-a ta viață
Căci nu-ți era tot
Trecătoare...
Au plâns și vântul,
Solul; marea
De suferința
Ce te-apasă de
Fiecare dată când
O altă ființă-și dă
Suflarea...
Au plâns și racii,
Melcii; stridii
De-a ta durere
Mereu prezentă
Ce se scufundă de
Fiecare dată când
Evocarea lor devine
Lacrimi...
CITEȘTI
Aripi de ceară
PoetryPoezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra...
