Uneori,
Deși pare pueril,
Nu-mi pot da seama
Dacă strălucirea ta
E cea care reușește,
Fără de intenție
Să-mi orbească judecata,
Sau pur și simplu
Am praf de stele în ochi.
Alte dăți,
Deși nu m-ai crede,
Rămân blocat în timp
Fiindcă inima mea
Nu mai poate bate
La fel cum o făcea cândva,
Iar un ceas stricat
Va arăta mereu aceași oră.
Ieri dimineață,
Ți-am dus lipsa așa mult,
Cum nicicând altcândva
N-am mai făcut-o
Până de curând,
Iar amintirile cu noi
Dansau nestingherite
În pozele veșnic înrămate.
Azi după-amiază,
Ți-am simțit parfumul dulce
Infiltrat în țesătura hainei,
Ca în vermurile bune
Când era rece
Și obișnuiai să o porți,
Fiindcă îți aducea aminte
În permanență de cât te ador.
Mâine seară,
Sper să te visez iară,
Cum alergi la mine,
Ca un fluture,
Ce gingaș,
Plăpând și firav
Aspiră la o poveste de iubire
Ca cea care a fost între noi cândva.
CITEȘTI
Aripi de ceară
PuisiPoezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra...
