M-ai creat
Cu mâini stângace,
Cu multă răbdare
Și cu iubire.
Am fost o parte din tine
Încă din prima clipă
În care ai înmuiat ușor
Pana stiloului, în cerneală.
Mi-ai dat
Fără să-ți cer
Atâta libertate
Și conștiință.
Am fost total inexistent
Până când deodată
Mi-ai sesizat prezența
Bântuind în miezul ființei tale
Mi-ai oferit
La scurt timp
Protecția ta
Și acceptarea.
Am fost doar un intrus
Neștiutor de emoții
Atât de profunde
Ca cele simțite de tine
Mi-ai spus
Cu glas duios
Că un om ca mine
E nemuritor.
Am fost atât de fericit
Știind că dintre toate
Doar tu mi-ai ascultat
Vocea minții noaste.
Nu, nu mă aștept să înțelegeți. Nu momentan. Așa că doar ascultați cu atenție versurile și împărtășiți-vă cu mine teoriile.
CITEȘTI
Aripi de ceară
PoesiaPoezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii. Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra...
