Am inchis ochii pentru o secundă, iar apoi m-am trezit alt om.
Auzeam iar plânsete, of-uri si jale. Mă întrebam dacă ei ştiu că eu m-am trezit!?
Îmi simţeam faţa udă, probabil din cauză că cineva, probabil Chuck, plângea fix deasupra capului meu.
Am încercat să îmi deschid ochii, dar totul era în ceaţa. Capul îmi bubuia de durere iar respiraţia nici macar eu nu mi-o simţeam.
Aşteptam să-mi revină vederea, să văd chipurile persoanelor dragi, să văd feţele asistentelor speriate, să-i văd zâmbetul cald a lui Chuck şi să privim răsăritul toţi , ca pe vremuri.
Privirea mea era încă în ceaţă. Parca ceva nu mă lăsa să văd clar ce se petrece, parcă cineva mă ţinea de ochi, şi totuşi puteam vedea lumina.
Am reuşit să-mi ridic mâna stângă în semn că " trăiesc" şi atunci s-a făcut linişte în cameră.
Cineva a venit spre mine şi m-a luat de mână. Era mână de bărbat, probabil Chuck. Vederea începuse să dea o formă lucrilor din jurul meu. Vedeam mai clar.
- Brandon ! DOAMNE mulţumesc că l-ai salvat. Oameni buni, Brandon s-a trezit ! Cheamă doctorul
- Brandon? Cine e Brandon?
- Şhhh, sunt aici lângă tine, băiatul meu.
Am privit nedumerit în toate părţile,şi nu întelegeam ce se întâmplă. Cine e Brandon şi de ce mă strigă pe mine aşa? Unde e Chuck şi cine sunt oamenii aceştia?
Nu puteam să scot o vorbă. Parcă mă strângea cineva de gât. Omul acela încă ma ţinea de mână, şi într-un final apare un doctor in sală.
- Brandon, băiete, e un miracol ! spuse bătrânul cu un zâmbet pe faţa sa plină de riduri.
- Cine e Brandon? încerc eu să silabisesc
- Cred că ai pierderi de memorie după accident. E bine că e doar asta. Noi nu-ţi mai dădeam şanse de supravietuire.
- Ce accident?
- Uite, eu merg să completez fişa ta de externare, iar părinţii tăi îţi vor aminti tot ce trebuie. Baftă baiete şi renunţă la motoare. Data viitoare s-ar putea să nu mai scapi aşa usor. Cineva acolo sus, nu a vrut ca tu să mori.
Încă eram nedumerit. Acel bărbat m-a luat şi m-a îmbrăţişat. Plângea!
- Of băiatul meu, credeam că te-am pierdut. Gata cu motoarele! Le arunc pe toate, sau le donăm, cum vrei tu, doar să te ştiu în siguranţă
- Bine ! am spus eu. Habar nu aveam despre ce e vorba. Probabil era o farsă pusa la cale de Chuck
- Ţi-am adus nişte haine. Sincer să fiu au stat aici vreo 2 săptămâni, şi nu te supăra pentru asta. Dacă vrei merg chiar acum şi îţi cumpăr altele noi nouţe.
- Nu e nevoie, sunt bune şi astea
- Sigur eşti bine? mă întreabă el punându-mi mâna pe frunte. Ai febră? De obicei te revoltai.
- Nu am de ce. Pot să rămân puţin singur?
- Sigur. Cheamă-mă dacă ai nevoie de mine.
- Sigur.
După ce a plecat, am încercat sa mă ridic din pat. Parcă eram mai înalt ca de obicei. Mi-am privit mâinile. Aveam muşchi, aveam unghile perfect tâiate. Am început să mă pipăi şi simteam cum tot corpul meu era bine făcut. Ajuns la faţă, simţeam barba, pielea fină gene lungi.
" Câte s-au putut întâmpla cât am dormit şi cine e Brandon?
Înaintez spre oglindă şi..............
