- Ce naiba ?!
- Da ştiu, nu prea s-a mai făcut curăţenie de când aţi avut accidentul domnule. E mult praf, dar o chem acum pe menajeră si in 20 de minute camera este ca şi noua
- Nu nene, mă refer la ..woow, ce pat mare
- Da, întradevăr e mare.
- Mamăăăă ce de aparatură. Nu am mai văzut aşa ceva
- Domnule Brandon vă simţiti bine?
- De câte ori să vă spun că nu sunt Branden, Brandon, Brandan, cum îmi ziceti voi pe aici. Ma numesc Jack
- Bine Brandon, te numeşti Jack, acum hai să-ţi fac un ceai cald. Întinde-te puţin şi poate îţi mai revi
- Doamne oamenilor, sunteţi bolnavi
- Da domnule, suntem bolnavi
- Tu aprobi orice zic eu?
- Da domnule
- Te rog frumos nu mă mai lua cu "domnule"
- Dar domnule, dumneavoastră mi-aţi spus să vă spus aşa.
- Serios?
- Da
- Nu o mai face. Am 18 ani şi sunt adoleşcent, nu domn
- Bine domnule
- Arther !!
- Arthur !
- JACK !
- Poftim?
- Ăăăă, credeam că ne jucăm. Pot să rămân puţin singur?
- Sigur Jack !?
- Mulţumesc.
După ce a ieşit şi valetul acela sau ce o fi el, m-am aşezat pe pat. Oglinda era chiar in faţa mea.
Mă priveam întruna şi nu-mi puteam da seama ce se petrece. Nu am nici măcar un indiciu la adresa lucrurilor care se petrec aici. Brandon? Valet? Bogat? Viu?
Unde e Jack cel sărac, cu prieteni, fără familie şi aproape mort? Am renăscut?
Trebuie să aflu ce se petrece. Dacă visez? Nici nu m-am gândit la chestia asta. Sigur visez !
M-am întins pe pat. Era atât de moaleeee. Nici nu se compară cu paturile de la orfelinat în care simţeai toate arcurile când te aşezai pe el, si am un dulap atât de maree încât mi-e şi frică să-l deschid.
Fiind ocupat cu gândurile mele, am adormit, iar in secunda urmatoare ochii mi se deschid şi mă trezesc intr-o încăpere albăăăă.
Am sărit speriat, şi mă uitam in toate părţile, dar tot ce puteam vedea era alb, alb şi mai mult alb.
Dintr-o dată se aude o voce:
- Jaaaack
- Cine e acolo?
- Jaaaack
- Arată-te !
- Jaaack, nu mă poţi vedea. Am venit să te previn
- În legătura cu ce?
- Cu ce s-a întâmplat cu tine.
- Păi spune-mi, oricine ai fi tu.
- Ai murit.
- Ăăăă, nu am murit, sunt aici, vezi?
- Ai murit pe patul orfelinatului, Jack.
- Dar nu are cum.
- Sufletul tău pur nu merita să moară aşa că şi-a găsit un alt trup în care să se duca. Sufletul te-a împins spre acest băiat bogat care nu duce lipsă de nimic.
- Dar cum?
- Şi el a murit pe patul de spital, dar nu şi-a dat nimeni seama pentru că sufletul tău l-a inlocuit pe a lui.
-Şi eu ce fac acum?
- Ai primit a 2 şansă la viaţă. FOLOSEŞTE-O !
- Dar nu pot. Am trăit în sărăcie şi doar pe Chuck îl aveam
- Atunci caută-l dar exista o condiţie ca sa poţi rămâne în acest trup
- Ce condiţie?
- Nu trebuie să spui nimănui adevărul. Cine te cunoaşte trebuie să-şi dea seama singur/ă. Dacă ai suflat o vorbă sufletul tău păraseşte trupul şi va fii doar un spiri în plină plimbare între celelalte suflete.
- Nu se poate întâmpla aşa ceva cu mine. Cine eşti tu?
- Am venit aici să îţi răspund la întrebările care te apăsau. Acum voi pleca.
- Nuuu stai!
S-a dus. Atunci m-am trezit din visul acela si observasem că se făcuse deja seară. Deci aceasta urma să fie noua mea viaţă.
Am început să cotrobăi printre lucrurile vechiului Brandon şi ...........
