Capitolul 10.

7 0 0
                                    

- Merci Arthur. Ne vedem acasă

- Ai grijă.

Am ieşit din maşină şi am început să mă plimb, eu şi gândurile mele... Străzile păreau atât de întortochiate, şi era atât de multă lume şi gălăgie încât am început să alerg doar să scap de " zgomot".

Am alergat încontinuu până am ajuns la o intersecție .. 

- Hmm .. și de aici ?! 

Zgomotul se oprise și odată cu el m-am oprit și eu .. m-am intors și am văzut o grămadă de drumuri .. 

M-am mai învârtit puțin pe acolo și apoi aud o voce : 

- Brandon ! Hai cu noi , frate ! 

- Băieți ! Unde vă duceți ?! 

- Într-o plimbare .. 

- Ok , hai ! 

Am urcat în mașină , a apăsat accelerația și am plecat .. 

- Și unde mergem ?! 

- Nu știu , frate ! 

- Apropo .. ce ai mai făcut cu tipa aia ... Jessica ?! 

- Nimic .. nici nu îmi amintesc de ce ne-am certat ... 

Deși nu îi suportam pentru că fumau , chiar aveam nevoie în acest moment de niște prieteni . 

După vreo 4-5 ore .. 

- Frate , se întunecă ! 

- Păi hai acasă ! 

- Dar nu mai știu drumul .. e întuneric și nu se vede ! 

- Oh , Perfect ! 

Am mers și am tot mers .. dar degeaba parcă drumul nu ducea nicaieri și era mult până acolo .. 

- Hai să oprim ! O să dormim în mașină în noaptea asta .. 

- Eu conduc în continuare .. poate recunosc drumul .. 

- Bine ! 

Dimineață m-am trezit cu o durere de gât .. dar nu acea durere venită de la răceala . Durerea de a dormi cu gâtul strâmb . 

M-am ridicat de pe banchetă și când m-am uitat pe geam , am ieșit la urgentă din mașină . 

- Ce ?! Nu se poate .. 

- Ăăă , ce-ai mă ?! Pune și dormi ! 

- Scuze .. 

Eram în vechiul oras ! 

Mi-am luat rucsacul din mașină și am plecat în spre orfelinat . 

Când am ajuns am intrat cu atâta bucurie dar ... 

Caracter scump, trup ieftinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum