- Sunt doar niște copii amărâți !! Și eu am fost așa ..
- Ba nu , nu ai fost !
- Ba da ! Știi ce .. lasă-mă dracu în pace ! am spus eu pe un ton supărat .
Mi-am luat o jachetă și am mers pe drumuri .. mă tot gândeam la ce a spus Jessica .
Oare Brandon a fost un bogătan nenorocit ?! Dar cel mai grav , oare eu sunt ?!
Nici nu am apucat să traversez bine strada că îl văd pe Arthur cu maşina oprindu-se în stânga mea.
- Tu ce mai vrei?
- Domnule, ... adică Brandon, urcă !
- Nu urc! Lăsaţi-mă în pace.
- Urcă baiete, vreau să-ţi spun ceva.
- Offf bine .
Am urcat in maşină şi aşteptam să-mi spună dar el statea cu mâinile pe volan şi se uita in faţă gănditor...
- Aloo, e cineva acasă?
- Brandon...
- Zi-mi ce s-a întâmplat
- Mâine te întorci la şcoală
- Serios????
- Ştiu că nu vrei dar...
- Cine a zis că nu vreau. Abea aştept !
- Doamne Dumnezeule, ce i-ai făcut băiatului ăsta?
- Ce ai Arthur?
- Îi mulţumesc lu' Dumnezeu că te-o adus cu picioarele pe pământ.
- Cum adică? Eu nu mergeam la şcoală?
- Doar când vroiai...
- Of of Brandon, în ce m-ai băgat !?
- Poftim?
- Ăăă nimic, vorbeam singur.
- Uiteţi prietenii !
- Unde???
- Peste drum. Tu chiar nu îţi ţi minte prietenii?
- A ba da, normal că îi ţin minte, doar că eram cu gândurile în altă parte.
~ Cum aş putea să-i uit pe golanii ăia care mi-au dat să fumez!? ~
- Brandon, vrei să te duc undeva?
- Vreau să mă plimb.
- Ok, şi să şti că nu-i dau dreptate tatălui tău. Am auzit de gestul tău şi sunt mândru să şti.
- Merci Arthur. Ne vedem acasă
- Ai grijă.
Am ieşit din maşină şi am început să mă plimb, eu şi gândurile mele... Străzile păreau atât de întortochiate, şi era atât de multă lume şi gălăgie încât am început să alerg doar să scap de " zgomot".
Am alergat încontinuu până am ajuns la ...........
