Mi-am luat rucsacul din mașină și am plecat în spre orfelinat .
Când am ajuns am intrat cu atâta bucurie dar interiorul m-a marcat.
Locul era gol, nelocuit, neingrijit.Era plin de graffity pe pereti, gunoaie , chistoace de tigari , sticle de bere si ace de seringa. Ce s-a intampalt cu orfelinatul?
Am inceput sa ma plimb prin incapere speriat. Era un dezastru. Nu vreau sa spun ca aici ar fii trebuit sa fie urmatoarea generatie pentru ca nu doresc nimanui sa creasca fara parinti, dar acesta a fost o asa zisa casa a copiilor, asa zisa mea casa, si acum a devenit,.. ce !? Un loc special amenagat pentru drogati si vagabonzi.
Am urcat la etajul al doilea, unde era camera grupului nostru de 12, unde era Chuck al meu. Of dragul meu prieten, pe unde oi fii tu.
Cate amintiri mai aveam prin acest loc. Alergam pe coridoare dezbracati cand eram mici si asistentele erau dupa noi cu maturi si haine. Pe atunci nu-mi dadeam seama ce faceau, ori vroiai sa ne imbrace , ori le placea ca alergam dezbracati pentru ca ne fugareau cu matura.
Am inceput sa chicotesc dintr-o data, dar fiind deja in fata usii camerei in care am crescut, seriozitatea m-a cuprins.
Am apasat usor pe clanta. Scartaia chiar mai rau ca inainte.
Am tras aer in pierd si am intrat inauntru. Ciudat. Camera aceasta este intacta, e curata, e aranjata. Oare sta cineva aici? Oare o fi Chuck? Saracul de el, sa locuiasca inca aici dupa atata timp si eu sa ma trezesc bogat peste noapte...
Am sa revin.
La fel de bucuros cum am venit, la fel am si plecat inapoi la masina baietilor.
*
- Frate, unde ai fost?
- Am fost sa ma plimb.
- Hai frate, urca, plecam acasa.
- Auziti baieti, putem sa mai stam putin?
- Da ce te-a apucat?
- Am ceva de facut. Asteptati-ma doar va rog. O ora nu mai mult
- Bine frate, o ora. Daca nu esti inapoi, plecam fara tine.
- S-a facut!.. aaa si inca ceva
- Ce?
- Am nevoie de niste bani, vii dau inapoi cand ajungem acasa.
-Tine, du-te . Nu uita , ai o ora.
- Bun, am plecat.
***
Am mers pana la un magazin chiar in apropierea internatului sa cumpar ceva de mancare. Acel magazin era si pe vremea cand eram eu la orfelinat, dar nu am intrat niciodata in el. Il priveam de pe geam, si vedeam oamenii cum ieseau cu bunatati de acolo. Mereu mi-am dorit sa am bani sa-mi cumpar ceva dar nu s-a putut niciodata.
Dupa ce am cumparat niste bunatati m-am intors la orfelinat. Am mers direct la camera noastra si ................
