04x13

179 4 0

de greenvibes6

de greenvibes6

Partea I
- De ce, voi, bărbații, dați cu piciorul la un lucru frumos, pe care v-ați străduit din greu să-l obțineți, imediat după ce v-a ieșit ? mă întreabă ea, răutăcioasă.
- Păi e simplu. Oricâte prăjituri ai mânca în viața ta, mereu vei trage cu ochiul la cele din galantar, întrebându-te dacă n-or fi mai bune, i-am răspuns eu, sigur pe mine.
- Dar dacă prăjitura din galantar are gust mai rău decât cea din farfurie?
- Nu contează, i-am răspuns. Eu trebuie să aflu și nu pot să fac asta, decât gustând.
- Și ce-o să faci în viață cu mentalitatea asta? Mă întreabă ea, iritată.
- Diabet. Dar și mult sex, îi răspund eu, zâmbind.
- Nu fi ca toți ceilalți!
- Nu sunt, știi asta doar. Pe mine o să mă ții minte.
- Hai că mă enervezi, mai bine spune-mi ce s-a întâmplat mai departe, îmi zice ea, botoasă.
Eram prea aproape de buzele Ramonei ca să mă opresc acum. Chiar dacă am văzut-o pe Anemona prin geamul scării, după ce am aflat toate lucrurile alea de la Ramona, nu aveam
cum să nu o sărut. Ar fi fost ca și cum nu aș fi vrut să văd prima ninsoare dintr-o iarnă. Chiar dacă nu ar fi fost pentru prima oară când ne-am fi sărutat, acesta urma să fie primul care avea să conteze cu adevărat. Nu doar eu am fost nebun după ea timp de atâția ani, dar ea tocmai îmi mărturisise că și ea a simțit ceva pentru mine la un moment dat. Ramona. În mod surprinzător, chiar Ramona însăși. Aveam în față și trecutul și viitorul, în același timp. Buzele mele le-au atins ușor pe ale ei și am realizat că eu o sărutam pe fata care mi-a stârpit adolescența, în timp ce o priveam în ochi pe Anemona, fata care mi-a dăruit inocența sălbatică a diavolului. Ea m-a luat stricat, m-a acceptat și mai mult decât atât, mi- a înapoiat încrederea în mine și a știut să mă ajute să devin bărbatul de care avea să se reîndrăgostească tot Ramona. Ironic, nu-i așa?
Când ne-a văzut, Anemona s-a uitat la noi timp de câteva secunde și apoi a făcut cale întoarsă și a urcat înapoi în casă. Eu am continuat sărutul cu Ramona, am închis ochii și m-am lăsat purtat de sentimente. Se vedea după felul în care își ținea mâinile lipite de obrajii mei, cât de mult și-a dorit să se întâmple asta. Era pentru prima oară când simțeam că și-a imaginat acest sărut în retrospectivă și că îl savurează mai mult decât mine. M-a mușcat ușor de buza de jos, s-a uitat în ochii mei și a început să-mi zâmbească. Era ostenită, dar fericită. Vedeam asta. Și-a aruncat brațele în jurul gâtului meu și efectiv s-a prins de mine într-o îmbrățișare perpetuă de care se ruga să nu se termine prea curând (așa cum te rogi și tu, atunci când faci sex cu iubitul tău).
În mintea mea însă era doar reacția Anemonei. Sau mai bine zis, lipsa ei. Mă așteptam ca în orice moment să o văd ieșind din scară, cu bagajele făcute, plecând furioasă spre gară sau spre un hotel și chiar nu voiam ca asta să fie ultima mea amintire cu ea. Însă nu s-a întâmplat acest lucru și îmi era greu să pricep situația. Acest lucru m-a impresionat total fiindcă ceea ce tocmai se întâmplase, era peste puterea mea de înțelegere. Oare să fi ajuns să mă iubească atât de mult încât să accepte așa ceva sau aștepta să urc în casă pentru a-mi suci gâtul prin somn, mă întrebam eu.
Nici nu voiam să-mi imaginez ce o să se întâmple când o să ajung acasă. Dar până să fac asta, trebuia să o dezlipesc pe Ramona de mine.
- Hey, i-am spus. Ești ok?
- Sunt fericită. În sfârșit pot să spun asta, mi-a răspuns ea zâmbind.
M-a sărutat din nou.
- Toate chestiile astea care s-au întâmplat în seara asta... incredibil! i-am zis.
- Așa este, dar ceea ce e menit să se întâmple, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla. Era un proverb vechi ce spunea că "Dumnezeu râde cel mai tare atunci când îl vede pe om că-și face planuri". Se pare că oricât de mult ne-am chinui noi să ne împotrivim unui anumit lucru, tot nu avem ultimul cuvânt.

Suge-o Ramona

04x13

Povestiri promovate

Îți va plăcea și